Decizia CCR nr. 170/2016Paragraful 40

3. Potrivit dispoziţiilor art. 139 din Codul de procedură civilă, prin încheierea de admitere a conexării instanţa se dezînvesteşte de soluţionarea cauzei, astfel că aceasta nu precede o hotărâre judecătorească, ci reprezintă însăşi hotărârea în sine. Pe de altă parte, instanţa de primire a dosarului este ţinută de încheierea instanţei de trimitere, ea neputând respinge conexarea, singura opţiune pe care o poate avea este disjungerea cauzelor în temeiul art. 139 alin. (6) din Codul de procedură civilă, însă această măsură nu reprezintă un remediu la conexare, ea putându-se face în orice stare a judecăţii, cu condiţia ca unul dintre procese să fie în stare de judecată.