Decizia CCR nr. 144/2016Paragraful 17

13. Pe de altă parte, sintagma referitoare la starea de pericol pentru ordinea publică nu este definită şi lasă loc unor interpretări contrare dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, în cvasitotalitatea motivărilor încheierilor de admitere a propunerilor de arestare preventivă, starea de pericol pentru ordinea publică este justificată prin riscul trezirii unor sentimente de indignare în rândul opiniei publice. Or, o presiune a opiniei publice este incompatibilă cu imparţialitatea justiţiei şi cu independenţa judecătorilor consacrate de art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Pe de altă parte, opinia publică nu are posibilitatea să cunoască datele şi probele dintr-un dosar decât prin mediatizarea lui şi, deci, nu se poate opune inculpaţilor, drept temei al arestării, mediatizarea cauzei, Curtea de la Strasbourg statuând în termeni lipsiţi de echivoc că publicitatea făcută cu privire la o infracţiune nu poate fi luată în considerare pentru determinarea existenţei tulburării ordinii publice (a se vedea Hotărârea din 5 iulie 2007, pronunţată în Cauza Hendriks împotriva Olandei).