Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 72

În continuare, se reţine faptul că există o disonanţă vădită între cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă şi cel reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Avem în vedere, în acest sens, art. 453 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Codului de procedură civilă". Astfel, pentru revizuirea pe latură penală s-ar fi înţeles că puteau beneficia de decizia Curţii Constituţionale toate persoanele faţă de care exista pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, dar, pe latură civilă, revizuirea putea fi exercitată numai "în acea cauză". Or, decizia Curţii Constituţionale, neputând fi asimilată cu o lege penală mai favorabilă sub aspectul consecinţelor juridice şi al momentului aplicării sale, nu poate produce efecte juridice distincte în funcţie de domeniul în care intervine; din contră, un temei constituţional unic structurează efectele deciziei în mod identic. De aceea, spre exemplu, în ipoteza în care norma incriminatoare a fost constatată ca fiind neconstituţională, decizia Curţii Constituţionale va produce efecte - cu privire la o hotărâre judecătorească de condamnare - atât pe latura penală, cât şi pe latură civilă, având în vedere că infracţiunea săvârşită se constituie atât în fapt generator al răspunderii penale, cât şi al celei civile [a se vedea, în acest sens, art. 19 alin. (1) din Codul de procedură penală]; de aceea, nu se poate susţine că, în cauzele soluţionate definitiv până la publicarea deciziei Curţii, cauze în care nu s-a ridicat excepţie de neconstituţionalitate, ea ar produce efecte juridice numai pe latură penală, iar latura civilă ar rămâne neatinsă. Diferenţa de tratament juridic astfel rezultată nu ar putea fi justificată prin conţinutul normativ al art. 147 alin. (4) din Constituţie, acesta nereglementând efecte specifice în funcţie de ramura dreptului din care norma neconstituţională face parte. În aceste condiţii, atât din perspectiva art. 147 alin. (4) , cât şi a art. 16 alin. (1) din Constituţie, este evident că efectul deciziei Curţii se circumscrie numai cauzelor pendinte, nu şi acelora care au fost judecate definitiv.