Decizia CCR nr. 503/2016Paragraful 20

16. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Legea fundamentală şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că dispoziţiile de lege criticate - care stabilesc subiectele care pot cere revizuirea, precum şi faptul că revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate - nu aduc atingere sub niciun aspect accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Revizuirea presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă soluţionare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca şi în această situaţie fazele procesului penal să fie respectate. În considerentele Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În aceste condiţii, apare ca evident ca încheierile prin care se dispune trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale nu pot face obiectul revizuirii, întrucât prin acestea nu se soluţionează fondul cauzei. Pronunţarea unei asemenea încheieri nu implică stabilirea vinovăţiei în accepţiunea art. 396 din Codul de procedură penală, respectiv condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 din Codul de procedură penală faţă de art. 23 şi art. 24 din Legea fundamentală, apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiilor constituţionale care consacră libertatea individuală şi dreptul la apărare. Consideră că textele menţionate nu conţin norme care prin natura lor să îngrădească autorului excepţiei de neconstituţionalitate posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste prevederi constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, realizată prin dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală.