Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 73

Astfel cum am arătat, din textul constituţional al art. 147 alin. (4) rezultă o singură soluţie legislativă posibilă în privinţa revizuirii, indiferent că decizia Curţii este dată în materie civilă sau penală, ceea ce înseamnă că una dintre cele două soluţii legislative antereferite este neconstituţională. Or, care dintre acestea este neconstituţională? Cea care prevede aplicarea deciziei Curţii Constituţionale numai cauzelor soluţionate definitiv în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (admisă/respinsă ca devenită inadmisibilă, după caz)? Sau cea care prevede aplicarea deciziei Curţii Constituţionale tuturor hotărârilor judecătoreşti definitive care se bucură de autoritatea lucrului judecat? Dacă am accepta ultima variantă menţionată, ar însemna o bulversare nepermisă şi fără precedent a raporturilor juridice calificate drept facta praeterita, insecuritatea juridică fiind ridicată la rang constituţional. Autoritatea de lucru judecat ar fi înfrântă şi s-ar repune în discuţie drepturile/obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, iar decizia Curţii ar lovi toate hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de-a lungul timpului pe perioada de activitate a normei, ceea ce este inadmisibil.