Decizia CCR nr. 105/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Acesta susţine că dispoziţiile criticate reprezintă o materializare a principiilor consacrate în art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală. Instituirea unor reguli diferite de procedură de către legiuitor chiar sub aspectul exercitării căilor de atac este justificată atunci când este determinată de existenţa unor situaţii diferite. Or, în cauză ipoteza în care se pronunţă hotărâri pe fondul cauzei ca urmare a exercitării unor căi ordinare de atac este diferită de ipoteza în care se pronunţă hotărâri pe fondul cauzei ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac. Prin exceptarea hotărârilor pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire de la exercitarea recursului în casaţie, legiuitorul a dorit să limiteze posibilitatea utilizării căilor extraordinare de atac, cu scopul salvgardării autorităţii de lucru judecat.