Decizia ÎCCJ nr. 54/2024 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 27. Astfel cum rezultă explicit din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, actul normativ se aplică proceselor privind „stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“. ... 28. La art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se arată că „ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2) , de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“. ... 29. Instanța de trimitere a învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având următorul conținut: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 30. Prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun ca o condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile existența unei „chestiuni de drept“ veritabile, aptă a declanșa acest mecanism de unificare a practicii judiciare, iar noțiunea de „chestiune de drept“ are înțelesul dat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiți de legiuitor sunt aceiași, iar art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 31. Nu poate fi astfel concepută o reglementare specială care să folosească o noțiune autonomă identică, dar cu un conținut juridic diferit de cel din legea generală (cu care se completează), mai ales având în vedere dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri“. ... 32. Plecând de la premisa incidenței dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul necesității existenței unei chestiuni de drept apte a constitui izvor al practicii judiciare neunitare, se constată că obiectul sesizării de față nu reprezintă o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective. ... 33. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a făcut aplicarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 pentru o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind condițiile acordării majorării salariale prevăzute de Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 35/2019, prin raportare la dispozițiile art. 5 și 6 din acest act normativ, în situația în care munca suplimentară efectiv prestată depășește fondurile bugetare acordate cu această destinație. ... 34. Dispozițiile menționate în sesizare sunt date în aplicarea normelor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, care la art. 35 alin. (1) - (7) prevede că: (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2) - (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 2019-2021, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în perioada 2020-2021, pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiști, polițiștii din penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislația aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenit(ă). (3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , munca suplimentară prestată în perioada 2019-2021 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuții pentru desfășurarea activităților deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii și siguranței publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situații de urgență, în personalizarea, emiterea și evidența generală a documentelor de identitate și a pașapoartelor simple, în emiterea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum și de către funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plătește cu o majorare de 75% din solda de funcție/salariul de funcție cuvenit(ă), proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare. (4) Plata majorării prevăzute la alin. (3) se efectuează astfel încât să se încadreze în limita de 3% din suma soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă. (5) În cazul funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, limita de 3% prevăzută la alin. (3) se stabilește la nivelul bugetului centralizat al Administrației Naționale a Penitenciarelor. (6) În situația prevăzută la alin. (3) , munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru se poate plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, în scris, fără a se depăși 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, munca suplimentară se poate efectua și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii, precum și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. (7) Condițiile de stabilire a majorării prevăzute la alin. (3) , precum și activitățile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. ... 35. Aceste prevederi legale - reflectate similar și în actul cu putere legală inferioară dat în aplicarea legii, care este ordinul ministrului - sunt derogatorii de la legea generală - Legea-cadru nr. 153/2017 - și, având caracter de excepție, sunt de strictă interpretare și aplicare. ... 36. Se constată inadmisibilitatea sesizării în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, coroborat cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru două motive. ... 37. Primul motiv vizează faptul că sesizarea nu are ca obiect o chestiune de drept, o întrebare concretă privind modul de interpretare a unei norme, la nivel de principiu, de natură a constitui izvor al practicii judiciare neunitare, neputând fi identificată în conținutul încheierii de sesizare sau în înscrisurile atașate acesteia o argumentare concretă în drept care să contrazică aplicarea normelor a căror interpretare se cere. ... 38. În acest context se impune a arăta că noțiunea de „chestiune de drept“ a fost pe larg tratată în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar din deciziile pronunțate până în prezent se desprinde în primul rând cerința ca problema cu care se confruntă instanța de trimitere să fie generată de posibilitatea unor interpretări diferite ale textului legal aplicabil cauzei ori de existența unui conflict între două norme care, cel puțin în aparență, sunt în egală măsură aplicabile raportului juridic dedus judecății. ... 39. Or, în speță, instanța de trimitere întreabă Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care sunt condițiile acordării majorării salariale prevăzute de dispozițiile Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 35/2019, în situația concretă a reclamantului, demers care presupune însă verificarea îndeplinirii condițiilor cumulative pentru acordarea dreptului prevăzut de ordinul ministrului afacerilor interne menționat și de reglementarea cu putere de lege din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. ... 40. De aceea, în cauză nu există cu adevărat o chestiune de drept în sensul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 raportat la art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 41. Corelativ, inadmisibilitatea sesizării rezultă și din absența totală din încheierea de sesizare a oricărei analize a situației de fapt privitoare la îndeplinirea condițiilor acordării majorării salariale, prin raportare la dispozițiile art. 5 și 6 din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 35/2019. ... 42. Dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile procedurii speciale de față în măsura în care nu sunt contrazise de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deci inclusiv sub aspectul necesității motivării încheierii de sesizare, aspect în privința căruia ordonanța de urgență nu dispune. ... 43. Față de această omisiune, văzând și faptul că legea impune patru cerințe cumulative ale acordării majorării salariale în discuție, fără a rezulta din circumstanțele cauzei care dintre aceste cerințe este îndeplinită sau nu, nu poate fi verificată condiția de admisibilitate în sensul ca de respectiva chestiune de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 44. În consecință, în absența unei chestiuni de drept în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, sesizarea formulată în baza art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. ... ...