Decizia CCR nr. 78/2016Paragraful 20

15. În continuare, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a rezumat, în motivarea acesteia, la a enumera dispoziţiile din Legea fundamentală pe care consideră că textul de lege criticat le nesocoteşte, fără să argumenteze în vreun fel pretinsa contradicţie. Faţă de aparenta nemotivare a excepţiei, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, reprezentată prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a remarcat că primele două elemente pot fi determinate absolut, dar al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Prin urmare, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci ea rezultă din dinamica primelor elemente. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.