Decizia CCR nr. 81/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea reglementează o procedură lipsită de contradictorialitate, de natură a încălca prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014, susţinându-se că cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în considerentele acestora sunt aplicabile şi în prezenta cauză. Se susţine, totodată, că dispoziţiile art. 459 alin. (7) din Codul de procedură penală, care prevăd rămânerea definitivă a încheierii prin care este admisă în principiu cererea de revizuire, încalcă dreptul la un proces echitabil şi creează inegalitate între persoanele interesate să promoveze o cale de atac împotriva încheierii de admitere în principiu a cererii de revizuire. Se susţine, în acest sens, că textul criticat nu permite îndreptarea posibilelor erori judiciare care pot să apară cu prilejul soluţionării cererilor de revizuire şi că, în situaţia în care aceste cereri sunt formulate de către reprezentanţii Ministerului Public, inculpaţii se află într-o poziţie de inegalitate faţă de aceştia prin faptul că nu dispun de nicio cale de atac împotriva încheierii anterior referite.