Decizia CCR nr. 503/2016Paragraful 15

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul de a formula cerere de revizuire ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate vizează exclusiv o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare sau de renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei. Astfel, autorul excepţiei Alexandru Radu Luca arată că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) şi ale art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală împiedică inculpatul să formuleze cerere de revizuire împotriva încheierii definitive prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat - în absenţa inculpatului, care nu a fost citat - legalitatea sesizării instanţei şi a dispus începerea judecăţii, încheierea fiind pronunţată anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Or, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională. La rândul său, autorul excepţiei Doru Constantin Cozma arată că dispoziţiile de lege criticate împiedică exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva încheierii definitive prin care judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea, a desfiinţat soluţia de neurmărire şi a trimis cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală, în absenţa intimatului, care nu a fost citat, încheierea fiind pronunţată anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014. Or, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" este neconstituţională.