Decizia CCR nr. 79/2016Paragraful 19

15. Curtea reţine că dispoziţiile art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. 102 pct. 209 din titlul III al Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. De asemenea, Curtea reţine că, prin acelaşi articol din actul normativ precitat, pct. 208, s-a introdus la articolul 315 din Codul de procedură penală, după alin. (4) , un nou alineat, respectiv alin. (5) , cu următorul cuprins: "Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă această calitate, potrivit art. 307." În aceste condiţii, Curtea constată că noul Cod de procedură penală a menţinut soluţia legislativă adoptată prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu privire la caracterul facultativ al motivării ordonanţei prin care procurorul dispune o soluţie de neurmărire, în situaţia în care îşi însuşeşte argumentele din referatul organului de cercetare penală.