Decizia CCR nr. 68/2016Paragraful 11

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că dispoziţiile art. 65 şi art. 66 din Legea nr. 53/2003 nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens arată că art. 65 din Codul muncii se referă la concedierea individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, iar criticile autoarei vizează modul în care legiuitorul a ales să reglementeze procedura concedierii individuale, prin comparaţie cu procedura concedierii colective, în cazul acesteia din urmă fiind instituite mai multe măsuri de protecţie a salariaţilor vizaţi de măsura desfiinţării posturilor, prin prevederile art. 69-74 din Codul muncii. Astfel, autoarea excepţiei tinde la completarea prevederilor legale supuse controlului de neconstituţionalitate, urmărind instituirea unor garanţii şi proceduri similare şi în cazul concedierilor individuale. În acest context, instanţa apreciază că un astfel de demers contravine rolului Curţii Constituţionale de legislator negativ, care are abilitarea doar de a elimina prevederile legale supuse controlului, aflate în neconcordanţă cu Legea fundamentală, nu şi pe aceea de a completa dispoziţiile criticate. În ceea ce priveşte compatibilitatea dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, arată că acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.