Decizia CCR nr. 55/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează discriminări pe criteriul vârstei, faţă de persoane care aparţin aceleiaşi categorii profesionale şi care se află în situaţii identice. Astfel, judecători cu aceeaşi vechime în funcţie şi în muncă, cu acelaşi grad şi clasă de salarizare, prestând aceeaşi muncă, sunt salarizaţi diferit, ceea ce constituie o discriminare pe criteriul vârstei prin încadrarea unora în clasa de salarizare corespunzătoare vechimii în funcţie de 10-15 ani, anterior datei de 1 ianuarie 2011, iar a altora ulterior acestei date. Arată că prin adoptarea şi aplicarea ordinelor ministrului justiţiei prin care li s-au stabilit drepturi salariale se realizează o discriminare pe criteriul vârstei, încălcându-se astfel şi art. 2, art. 3 şi art. 6 din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, prin acordarea unei remuneraţii inferioare faţă de persoanele care au fost încadrate anterior în aceeaşi tranşă de vechime în funcţie, acestea având beneficiul vârstei mai înaintate, care însă constituie un criteriu discriminatoriu. Simpla împrejurare că, din cauza vârstei, reclamantele au împlinit vechimea în funcţie specifică tranşei de vechime, care atrage o anumită remuneraţie mai târziu, nu poate conduce la acordarea unei remuneraţii inferioare, aceasta fiind o măsură care încalcă în mod evident prevederile directivei mai sus-menţionate. În final, invocă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la obligaţia instanţelor naţionale de a înlătura aplicarea dispoziţiilor din dreptul intern care discriminează în funcţie de vârstă (Cauza C-555/07). De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminării.