Decizia CCR nr. 55/2016Paragraful 10

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, niciunul dintre actele comunitare invocate nu este de natură a garanta un drept câştigat cu privire la încasarea de la stat a unei indemnizaţii într-un anumit cuantum. În cazul reclamantelor nu se poate vorbi despre un drept câştigat anterior Legii-cadru nr. 284/2010 cu privire la coeficientul aferent vechimii în funcţie de 10-15 ani, căci acesta s-a născut abia la nivelul lunii iulie 2014, când erau deja în vigoare, producând efecte juridice dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. Astfel, nu se poate aprecia că reclamantele şi colegii judecători la care s-au raportat prin comparaţie s-ar afla într-o situaţie identică, deoarece drepturile fiecărei categorii s-au născut sub imperiul unor norme juridice distincte, cei din urmă beneficiind deja la intrarea în vigoare a actelor menţionate de drepturile născute potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei sau Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sub aspectul tranşei de la 10 ani la 15 ani vechime în muncă, ceea ce nu era cazul reclamantelor. În privinţa nerespectării prevederilor Directivei 2000/78/CE, instanţa reţine că în cauză nu se poate vorbi despre o asemenea încălcare, câtă vreme însuşi conţinutul art. 6 alin. 1 din Directivă prevede ca situaţie justificativă pentru diferenţa de tratament cauzele obiective privite prin prisma contextului legislativ intern.