Decizia CCR nr. 49/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că premisa săvârşirii faptei incriminate prin art. 337 din Codul penal în timpul conducerii pe drumurile publice rezultă indubitabil din textul criticat. Se arată că această concluzie este dedusă din faptul că norma sancţionează o conduită a unui conducător al unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere şi din incriminarea aceleiaşi fapte, atunci când ea este săvârşită de un instructor auto, aflat în procesul de instruire, sau de un examinator al autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere. Se mai arată că şi raţiunea incriminării este tot cea de a trage la răspundere penală o persoană care conduce un vehicul pe drumurile publice şi care refuză sau se sustrage de la recoltarea probelor biologice. Se susţine că premisa formulată de autorul excepţiei, conform căreia, potrivit art. 337 din Codul penal, ar putea fi luată de acasă o persoană în vederea recoltării de probe biologice este pur speculativă.