Decizia CCR nr. 41/2016Paragraful 10

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că acordarea de către legiuitor a dreptului de a formula contestaţie în anulare numai părţilor nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Stabilirea cadrului procesual, mai precis a calităţii pe care diverse persoane o au în procesul penal, este atributul exclusiv al legiuitorului. Curtea Constituţională nu are atribuţii de legiferare, astfel încât nu poate adăuga la dispoziţiile legale existente, singurul este legiuitorul care poate să reglementeze termenele de declarare a căilor de atac, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul sau instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În ceea ce priveşte instituirea sechestrului asigurător, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei). Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 44 apreciază că măsurile reglementate prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei justifică restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală.