Decizia CCR nr. 24/2016Paragraful 10

7. Prezumţia dobândirii licite a averii reprezintă o aplicaţie a prezumţiei de nevinovăţie şi, în acord cu viziunea instanţei de la Strasbourg, trebuie însoţită de anumite garanţii. În acest sens instanţa europeană a statuat că aplicarea practică a diverselor dispoziţii naţionale, care permit confiscarea extinsă, este compatibilă cu noţiunea de "proces echitabil", cu prezumţia de nevinovăţie şi cu protecţia proprietăţii şi include confiscarea în cadrul pedepselor penale la care se referă art. 7 din Convenţie. Totodată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Avocatul Poporului a arătat că măsura confiscării extinse este dispusă de către o instanţă judecătorească pe baza convingerii proprii că bunurile supuse confiscării provin din activităţi infracţionale, formate în urma parcurgerii unei proceduri judiciare publice, în cadrul căreia persoanele în cauză au acces la dosar şi la argumentele acuzării şi au posibilitatea să propună probe şi să se prezinte dovezile pe care le consideră necesare. Or, persoanele aflate în ipoteza art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt lipsite de mijloacele procedurale de apărare împotriva măsurii confiscării speciale/extinse. Situaţia este cu atât mai gravă când măsura se ia asupra bunurilor proprietate a altor persoane decât suspectul sau inculpatul, care nu au nicio calitate procesuală, iar în lipsa posibilităţii contestaţiei sunt lipsite de orice mijloc procedural de apărare, de dovedire a caracterului licit al bunurilor confiscate.