Decizia CCR nr. 497/2015Paragraful 11

8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 21 alin. (1) -(2) , art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (8) din Constituţie, de vreme ce permit formularea contestaţiei exclusiv împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, nu şi împotriva măsurii însăşi, încălcându-se liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi prezumţia dobândirii licite a averii. Arată că, în timp ce reglementarea anterioară în materie, respectiv art. 168 din Codul de procedură penală din 1968, prevedea atât posibilitatea contestării măsurii şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia în orice fază a procesului penal, cât şi recursul împotriva hotărârii instanţei, în prezent, persoana afectată de măsura asigurătorie este lipsită nu numai de posibilitatea recursului, dar chiar şi de calea de atac a contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată. Observă că, în materie, a fost adoptată Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană care instituie obligaţia statelor membre de a prevedea posibilitatea efectivă pentru persoana împotriva căreia este dispusă confiscarea de a ataca hotărârea de confiscare în faţa unei instanţe [art. 8 alin. (6) teza a doua]. De asemenea, arată că art. 8 alin. (8) din aceeaşi directivă stipulează că, în cadrul procedurilor confiscării extinse, persoana afectată beneficiază de posibilitatea efectivă de a contesta circumstanţele cauzei, inclusiv elementele concrete de fapt şi probele disponibile pe baza cărora bunurile respective sunt considerate bunuri derivate din activităţi financiare. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, faţă de prevederile art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, dispoziţiile criticate fiind norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.