Decizia CCR nr. 435/2024Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, în măsura în care contestația pe care o reglementează nu poate fi formulată și împotriva hotărârilor prin care se dispune luarea măsurilor asigurătorii. Este invocată, în acest sens, Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, paragrafele 20, 24, 26, 30 și 31, prin care Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, care nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, este neconstituțională. Ca urmare a pronunțării acestei decizii, legiuitorul a completat Codul de procedură penală, cu art. 250^1, prin care a reglementat calea de atac a contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel. Se susține însă că soluția legislativă anterior menționată nu acoperă toate ipotezele juridice în care sunt luate măsurile asigurătorii, întrucât acestea pot fi dispuse atât prin încheieri, cât și prin hotărâri. De asemenea, este invocat art. 8 din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, conform căruia statele membre sunt obligate să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele afectate de măsurile reglementate prin directiva anterior menționată au dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, în vederea exercitării drepturilor acestora. ...