Decizia CCR nr. 372/2024Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât prevăd caracterul definitiv al încheierii de soluționare a contestației promovate împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acestora, încheieri formulate conform art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală. Se susține că, pentru același motiv, textul criticat contravine prevederilor art. 44 din Constituție, referitor la dreptul de proprietate privată, întrucât o măsură asigurătorie dispusă poate fi menținută pentru perioade foarte lungi de timp, fără ca persoana interesată să aibă la dispoziție mijloacele juridice necesare pentru a-și putea apăra, în mod eficient, interesele procesuale. Sunt invocate, totodată, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016, paragrafele 13-28 și 30-32, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată este neconstituțională, încălcând prevederile art. 21 alin. (1) și (3) , ale art. 44 și ale art. 129 din Constituție. Se susține că atât soluția, cât și considerentele deciziei anterior menționate sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. ...