Decizia CCR nr. 22/2016Paragraful 62
Paragraful 62
42. De asemenea, Curtea reţine că legea nu defineşte în mod clar sfera sa de reglementare. Deşi art. I al legii modifică Legea nr. 393/2004 şi s-ar înţelege că de prevederile sale pot beneficia subiectele acolo menţionate, art. II relativizează această interpretare în sensul că de indemnizaţia care se acordă titularilor aleşi "beneficiază şi primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene care au avut anterior intrării în vigoare a prezentei legi calitatea de primar, viceprimar, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean". Din modul de formulare a legii nu rezultă dacă acest text vizează numai primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene care au fost aleşi în mod democratic, aşadar, ulterior Revoluţiei din 22 decembrie 1989, sau se referă şi la cei care au deţinut aceste calităţi fără să fie aleşi în mod democratic de cetăţeni în regimul anterior Revoluţiei din 22 decembrie 1989. Este adevărat că, în temeiul Legii nr. 57/1968 privind organizarea şi funcţionarea consiliilor populare, republicată în Buletinul Oficial nr. 96 din 3 octombrie 1980, consiliile populare erau compuse din deputaţi aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret pe circumscripţii electorale, câte un deputat pentru fiecare circumscripţie, dintre cetăţenii cu drept de vot, care au împlinit vârsta de 23 ani, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie [art. 1 şi 43], consiliile populare erau fie judeţene sau ale municipiului Bucureşti cu un mandat de 5 ani, fie ale municipiului, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşului, comunei cu un mandat de 2 ani şi jumătate [art. 44 alin. (1) ], iar preşedinţii comitetelor şi birourilor executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale erau, în acelaşi timp, primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor (art. 56), însă toate aceste aspecte nu demonstrează decât existenţa unor structuri administrative alese pentru gestionarea problemelor locale, fără a avea însă o legitimitate democratică. Aceste structuri nu au fost ataşate valorilor democratice, urmărind "întărirea orânduirii socialiste, afirmarea principiilor socialismului în toate localităţile ţării" [art. 1 alin. (3) ], activitatea lor desfăşurându-se "sub conducerea Partidului Comunist Român, forţa politică conducătoare a întregii societăţi" [art. 2].
Sursa oficială ↗