Decizia CCR nr. 17/2016Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia, în cuprinsul acestei incriminări, se regăsesc dispoziţiile art. 323 din vechiul Cod penal, încalcă principiile constituţionale privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi, legalitatea pedepsei şi rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Arată că, prin adoptarea noului Cod penal, legiuitorul a înţeles să dezincrimineze fapta prevăzută de art. 323 din vechiul Cod penal, fără să stabilească prin intermediul unei norme tranzitorii că faptele săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 sunt asimilate incriminării cuprinse în art. 367 din noul Cod penal. Prin interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se subrogă Parlamentului şi realizează, în baza procedeului lex tertia, o aplicare retroactivă a legii penale noi cu privire la fapte săvârşite anterior intrării în vigoare. De asemenea, interpretarea instanţei supreme creează inegalităţi între cetăţeni, întrucât, în perioada cuprinsă între 1 februarie 2014 şi 8 iulie 2014, data publicării deciziei mai sus menţionate în Monitorul Oficial al României, instanţele de judecată au stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive faptul că infracţiunea prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969 este dezincriminată, ulterior aplicându-se acestor infracţiuni tratamentul sancţionator prevăzut de art. 367 din noul Cod penal.