Decizia CCR nr. 19/2016Paragraful 8

6. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că normele procesual penale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ci reprezintă o materializare a acestora. Astfel, art. 48 din Codul de procedură penală preia conţinutul dispoziţiilor art. 40 din Codul de procedură penală anterior, însă, la momentul la care acestea din urmă au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, pronunţându-se Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, alin. 2 prevedea că dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei. Ca urmare a Deciziei nr. 67 din 13 februarie 2003, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală (din 1968) sunt neconstituţionale, aceste dispoziţii au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, fiind reglementată excepţia dobândirii uneia dintre calităţile care atrag judecata în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu privire la art. 40 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că acesta preia conţinutul art. 29 din Codul de procedură penală anterior, potrivit căruia instanţa supremă judecă, în primă instanţă, printre altele, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari. Apreciază că normele procesual penale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 72, iar în cauză motivele de neconstituţionalitate invocate privesc o problemă de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa constituţională.