Decizia CCR nr. 21/2016Paragraful 14

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, în cazurile în care poliţistul este pus la dispoziţie, în situaţia în care procesul penal se finalizează cu condamnarea poliţistului, se pune problema de a şti ce se întâmplă cu drepturile acestuia cu privire la munca pe care a prestat-o în diferite condiţii - la orele lucrate noaptea, la munca prestată în condiţii speciale, în condiţii de radiaţii, în condiţii de pericol deosebit -, la fel ca ceilalţi poliţişti împreună cu care efectuează misiuni. Precizează că nu se pot restrânge drepturile unei persoane, cu titlu de sancţiune în muncă, salariul fiind un drept de proprietate, conform art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că se încalcă drepturile omului, deoarece o persoană care munceşte în anumite condiţii, pentru care se prevăd sporuri, nu ar avea dreptul să le primească sau primirea lor este afectată de o condiţie, drept pedeapsă, potrivit textelor de lege criticate. Or, această situaţie constituie o violare a drepturilor omului şi a principiului egalităţii de tratament în salarizare, care implică recunoaşterea aceloraşi obiective şi elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situaţie comparabilă. În concluzie, susţine că această posibilă interpretare a textelor de lege criticate, ca măsură punitivă a legiuitorului, determină neconstituţionalitatea acestora.