Decizia ÎCCJ nr. 49/2024 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 91. Din perspectiva dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării formulate de către Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori. ... 92. Cu privire la fondul problemei de drept care face obiectul sesizării s-a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 198 alin. (1) din Codul penal, ale art. 19 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 1.370 din Codul civil, acțiunea civilă formulată de un inculpat-participant la săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzute de art. 198 alin. (1) din Codul penal împotriva altui inculpat-participant la aceeași infracțiune de încăierare prevăzută de art. 198 alin. (1) din Codul penal, având ca obiect pretenții civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării, este inadmisibilă. ... 93. S-a arătat că problema de drept invocată prin încheierea de sesizare pune în discuție atât aspecte ce țin de natura infracțiunii de încăierare prevăzute de art. 198 din Codul penal, cât și aspecte referitoare la condițiile exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal. ... 94. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, legiuitorul a mutat infracțiunea de încăierare din capitolul V referitor la „Alte infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială“ în capitolul II, intitulat „Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății“, noua sistematizare fiind justificată de necesitatea de a reevalua obiectul juridic al infracțiunii, întrucât infracțiunea de încăierare pune în pericol în primul rând sănătatea, integritatea fizică sau viața persoanei și doar în subsidiar relațiile sociale privind conviețuirea socială^1. ^1 Expunerea de motive a proiectului de Lege privind Codul penal. ... 95. Însă modificarea obiectului juridic al infracțiunii nu a fost dublată și de o modificare a conținutului constitutiv, deoarece, în esență, reglementarea în vigoare este asemănătoare cu cea anterioară, cu unele simplificări. ... 96. Astfel, au fost modificate limitele de pedeapsă, s-a introdus o nouă variantă agravată, dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane, a fost introdusă prevederea expresă conform căreia participantul la încăierare care suferă o vătămare corporală, fără a se cunoaște autorul acesteia, va răspunde pentru varianta simplă a infracțiunii și a fost înlăturată dispoziția referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul persoanei a cărei contribuție a fost individualizată în încăierare. ... 97. S-a apreciat ca fiind evident faptul că scopul urmărit de fiecare dintre persoanele care participă la o încăierare este agresarea adversarilor, astfel încât valorile juridice în principal afectate prin activitatea infracțională sunt legate de atributele persoanei, acesta fiind și motivul pentru care legiuitorul a schimbat locul acestei infracțiuni în actualul Cod penal. ... 98. Sub imperiul legii vechi, precum și sub imperiul legii noi, legiuitorul a stabilit în mod deliberat o serie de reguli de drept diferite de cele aplicabile în cazul infracțiunilor contra persoanei, prin care a urmărit să rezolve problemele determinate de atragerea răspunderii penale după regulile obișnuite, în contextul imposibilității identificării concrete a fiecărui autor al fiecărui act de violență săvârșit în cadrul încăierării. ... 99. Aceste reguli de drept subsumate mecanismului pluralității naturale de infractori produc consecințe importante asupra răspunderii penale a celor care participă la o încăierare între mai multe persoane. Infracțiunea de încăierare fiind subsumată infracțiunilor caracterizate de pluralitate naturală este o infracțiune unică săvârșită de autori distincți, iar fiecare dintre ei va răspunde în calitate de autor, și nu de coautor al infracțiunii. ... 100. Subiectul pasiv al infracțiunii de încăierare poate fi orice persoană, fie prinsă fără voia ei în încăierare, fie chiar una dintre persoanele care participă ele însele la încăierare. Numărul subiecților pasivi nu influențează nici el unicitatea infracțiunii de încăierare, existând o singură infracțiune de încăierare indiferent câte persoane au fost victime ale actelor de violență. ... 101. S-a considerat că scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea încăierării a rămas, inclusiv în contextul mutării infracțiunii în titlul I „Infracțiuni contra persoanei“, capitolul II „Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății“ din Codul penal, sancționarea distinctă a simplei participări la încăierare. ... 102. Prin stabilirea unor reguli de drept diferite rezultă voința legiuitorului de a nu considera infracțiunea de încăierare drept o faptă colectivă împotriva vieții sau a integrității corporale ori sănătății, ci o infracțiune distinctă, cu o configurație proprie. Un argument în acest sens se desprinde atât din faptul că acțiunea penală se exercită din oficiu în toate cazurile, inclusiv în forma-tip a infracțiunii a cărei urmare imediată este aceeași cu cea a infracțiunii de lovire sau alte violențe, precum și din faptul că pedepsele stabilite prin dispozițiile art. 198 din Codul penal sunt cu mult reduse față de cele prevăzute de infracțiunile contra persoanei ce protejează aceleași valori sociale. ... 103. S-a susținut că regulile de drept stabilite de legiuitor în privința infracțiunii de încăierare conferă acțiunii civile și prejudiciului cauzat prin această infracțiune o fizionomie distinctă în raport cu specificul infracțiunii ce constituie temeiul acțiunii penale. ... 104. Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale“, respectiv „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile“. ... 105. Dispozițiile legii civile la care face trimitere textul de lege citat anterior sunt dispozițiile art. 1.357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare“, texte ce constituie sediul materiei răspunderii civile delictuale. ... 106. Totodată, potrivit art. 19 alin. (2) din Codul de procedură penală, „acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente“, iar potrivit art. 79 din Codul de procedură penală, persoana vătămată este „persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală“. ... 107. Având în vedere că infracțiunea de încăierare presupune un subiect activ plural, iar scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 198 din Codul penal este de a sancționa fapta încăierării, s-a concluzionat că niciunul dintre inculpați nu poate justifica o legitimare procesuală activă în promovarea unei acțiuni civile în procesul penal împotriva altui inculpat, deoarece nu poate avea calitatea de persoană vătămată. ... 108. Prin acordarea calității de persoană vătămată inculpatului autor al infracțiunii de încăierare și prin acceptarea exercitării de către acesta a acțiunii civile și obligarea unui alt inculpat la plata de despăgubiri s-ar ajunge la situația acordării unor daune morale sau materiale, chiar pentru participarea la comiterea activității infracționale. ... 109. Întrucât, în cazul infracțiunii de încăierare, în sarcina fiecărui autor se reține comiterea în integralitate, și nu parțial, a acțiunii tipice, vătămarea eventual suferită nu poate sta la baza imputării reciproce între inculpați, deoarece nu a fost cauzată prin fapta altuia. ... 110. S-a mai apreciat că, deși dispozițiile art. 1.370 din Codul civil par a constitui un contraargument, în cazul infracțiunii de încăierare, calitatea de victimă folosită în dispozițiile normative menționate nu poate fi conferită chiar persoanei acuzate pentru săvârșirea activității incriminate prin dispozițiile art. 198 din Codul penal, în întregul ei. ... 111. Chiar dacă în prezent infracțiunea de încăierare aparține categoriei infracțiunilor îndreptate împotriva persoanei, specificul ei, constând în faptul că subiectul activ este reprezentat de o pluralitate de făptuitori, fiecare răspunzând în calitate de autor pentru participarea la încăierare, face ca acțiunea civilă să nu poată fi soluționată în același fel ca în cazul unor infracțiuni contra persoanei care nu presupun un subiect activ plural. ... 112. În concluzie, s-a susținut că un inculpat autor al infracțiunii de încăierare nu poate exercita acțiunea civilă împotriva altui inculpat, autor al aceleiași infracțiuni de încăierare, deoarece calitatea de inculpat nu poate coexista cu calitatea de persoană vătămată în ipoteza unei infracțiuni cu subiect activ plural. ... ...