Decizia ÎCCJ nr. 49/2024 (HP)Punctul VII

VII. Opinia specialiștilor consultați 113. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. ... A. 114. În cuprinsul opiniei juridice elaborate de Departamentul de drept public al Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara s-a arătat că, în raport cu criteriile stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava nu îndeplinește toate condițiile de admisibilitate. ... 115. În susținerea acestei opinii s-a arătat că este îndeplinită condiția referitoare la faptul că instanța este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, Curtea de Apel Suceava urmând să se pronunțe prin hotărâre definitivă asupra apelului promovat. Este îndeplinită și condiția referitoare la faptul ca această chestiune de drept să nu fi făcut obiectul unei alte sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau a unui recurs în interesul legii și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Referitor la cea de-a treia condiție, respectiv ca problema de drept să fie aptă să influențeze soluționarea fondului cauzei, s-a reținut că, în funcție de modul de soluționare a chestiunii de drept pendinte, se va putea decide soluția în privința laturii civile, care face parte din modul de rezolvare a fondului cauzei. ... 116. Însă nu este îndeplinită ultima condiție dedusă din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care referă la împrejurarea ca problema de drept ridicată să fie o veritabilă problemă de drept penal și/sau procesual penal, cu caracter dificil, să aibă caracter de noutate și să merite o rezolvare de principiu, în raport cu potențialul de a genera interpretări diferite în practica judiciară. ... 117. Astfel, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, având în vedere că problema nu prezintă gradul de dificultate aferent unei veritabile probleme de drept, deoarece răspunsul la întrebarea instanței de trimitere este facil de oferit. ... 118. Practic, nu există nicio incompatibilitate în a cumula în aceeași persoană atât calitatea de inculpat, cât și pe cea de victimă, în cazul participării la încăierare. Din conținutul art. 198 alin. (2) din Codul penal rezultă faptul că în încăierare pot exista atât inculpați-participanți, care răspund penal, cât și victime, cărora li se angajează răspunderea penală, chiar dacă diminuată [victima răspunde conform alin. (1) din textul legal, în timp ce participantul răspunde conform alin. (2) al aceluiași articol, adică vătămare corporală]. ... 119. S-a arătat că nu există nicio rațiune suficientă pentru a distinge între alin. (1) și alin. (2) ale art. 198 din Codul penal, sub aspectul laturii civile. Schimbarea formei de vinovăție nu invalidează calitatea de victimă. În condițiile reputate de îmbulzeală, agitație, aglomerație, tensiune etc. este posibil ca un participant să își păstreze calitatea de victimă, derivând din împrejurarea că are o reprezentare greșită asupra rezultatului încăierării. Astfel, cel ce intervine pentru a-i despărți pe alții ori este prins în încăierare nu se pedepsește, deși este participant [art. 198 alin. (4) din Codul penal]. În această situație însă calitatea de victimă subzistă și deschide calea unei acțiuni civile. ... 120. Totodată, s-a opinat că invocarea principiului nemo auditor propriam turpitudinem allegans nu atrage pierderea calității de victimă, fiind relevantă în acest sens ipoteza culpei concurente a victimei în cazul accidentelor de circulație, unde conduita culpabilă a victimei nu îi anulează legitimarea procesuală activă, ci doar diminuează cuantumul despăgubirilor. Similar, participarea la încăierare nu înlătură calitatea de victimă, ci doar diminuează pretențiile. ... 121. Cu privire la fondul sesizării, în opinia prezentată s-a reținut că este admisibilă acțiunea civilă formulată de un inculpat-participant la săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzute de art. 198 alin. (1) din Codul penal împotriva altui inculpat-participant la aceeași infracțiune de încăierare prevăzută de art. 198 alin. (1) din Codul penal, având ca obiect pretenții civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării, problema de drept fiind soluționată conform regulilor stabilite în materia răspunderii civile delictuale. ... 122. Din conținutul art. 1.371 din Codul civil rezultă faptul că exercitarea acțiunii civile de către victimă este permisă chiar și în cazurile în care victima a contribuit la producerea prejudiciului, acționând cu intenție sau din culpă. În consecință, despre o asemenea situație, fiind reglementată expres, nu se poate susține că ar contraveni reglementărilor specifice răspunderii delictuale. ... 123. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. 12 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 4 iulie 2016, că dispozițiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil nu instituie condiția ca victima să săvârșească ea însăși o faptă ilicită, cum este în cazul făptuitorului, fiind relevantă în ipoteza reglementată de norma juridică în discuție doar examinarea atitudinii victimei, din perspectiva vinovăției acesteia. ... 124. S-a reținut că un participant cu intenție la încăierare menține calitatea de victimă dacă a suferit un prejudiciu, independent de faptul că a comis sau nu un act ilicit. Vinovăția victimei are însă consecințe asupra cuantumului prejudiciului, în sensul că îl diminuează, dar nu afectează legitimarea sa procesuală activă ca parte civilă. ... 125. În plus, atunci când a repoziționat infracțiunea de încăierare în cadrul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății, legiuitorul a avut în vedere preeminența protecției victimei, lăsând într-un plan secundar protejarea ca valoare socială a ordinii și liniștii publice. ... 126. Dacă acțiunea civilă exercitată de victimă ar fi considerată, de plano, inadmisibilă, ar însemna ca suferințele fizice sau leziunile prevăzute de art. 193 din Codul penal care reprezintă urmarea imediată a încăierării în varianta-tip să nu poată fi dezdăunate. Aceasta ar face ca victima încăierării, spre deosebire de victima infracțiunii de loviri sau alte violențe, să nu beneficieze de o protecție juridică deplină, deși urmarea imediată a celor două infracțiuni este identică. Chiar dacă victima (persoana vătămată) își asumă riscul unor posibile vătămări cu efectul de mai sus atunci când intră în încăierare, atât timp cât aceasta nu și le-a autoprovocat, ele sunt urmarea încăierării. ... 127. În consecință, s-a opinat că, în interpretarea dispozițiilor art. 198 alin. (1) din Codul penal, art. 19 alin. (2) din Codul de procedură penală și art. 1370 din Codul civil, este admisibilă acțiunea civilă formulată de un inculpat-participant la săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzute de art. 198 alin. (1) din Codul penal împotriva altui inculpat-participant la aceeași infracțiune de încăierare prevăzută de art. 198 alin. (1) din Codul penal, având ca obiect pretenții civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării, la stabilirea cuantumului prejudiciului, instanța de judecată urmând să țină cont de regulile concursului de vinovății și ale concursului de acțiuni cauzatoare de prejudiciu. ... ... B. 128. În opinia juridică elaborată de Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara s-a arătat că, prin raportare la criteriile stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a sesizării. ... 129. Cu privire la fondul sesizării s-a apreciat că această problemă de drept presupune atât analiza dispozițiilor procesual penale și de drept penal substanțial relevante, cât și a celor de drept civil vizând repararea prejudiciului și a eventualelor cauze de exonerare de la tragerea la răspundere civilă delictuală. ... 130. În analiza conținutului constitutiv al infracțiunii de încăierare prevăzute de art. 198 din Codul penal s-a arătat că obiectul juridic este reprezentat în principal de relațiile referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața acesteia. ... 131. Având în vedere acest obiect juridic, este evident că subiectul pasiv al infracțiunii de încăierare este persoana a cărei integritate corporală [sau viață - în cazul variantei agravate prevăzute de art. 198 alin. (3) din Codul penal] a fost vătămată. Așadar, o particularitate a infracțiunii de încăierare este faptul că subiectul pasiv poate fi și subiect activ al acestei infracțiuni. ... 132. Acest aspect rezultă și din analiza art. 198 alin. (2) din Codul penal, care prevede că, dacă se cauzează o vătămare corporală, participanții la încăierare vor răspunde pentru varianta mai gravă prevăzută de art. 198 alin. (2) din Codul penal, în timp ce persoana care a suferit vătămarea corporală va răspunde pentru varianta-tip prevăzută de art. 198 alin. (1) din Codul penal. Prin urmare, legea prevede posibilitatea ca persoana care este subiect pasiv al infracțiunii de încăierare prevăzute de art. 198 alin. (2) din Codul penal să fie în același timp subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) din Codul penal. Pentru identitate de rațiune, în cazul în care se produc, prin încăierare, urmări specifice doar art. 193 din Codul penal, persoana sau persoanele care vor suferi aceste urmări vor avea o dublă calitate, atât de subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) din Codul penal, cât și de subiect pasiv al acestei infracțiuni. ... 133. În aceste condiții, dacă se admite că prin infracțiunea de încăierare se poate aduce atingere uneia dintre valorile sociale al cărei titular este chiar unul dintre participanții la infracțiunea de încăierare, este evident că cel care participă la infracțiunea de încăierare își dublează calitatea de subiect activ cu cea de subiect pasiv al aceleiași infracțiuni. ... 134. În plan procesual înseamnă că se acceptă că prin această infracțiune se poate cauza, de către ceilalți participanți, o vătămare a integrității fizice a unuia dintre participanți, în sensul art. 79 din Codul de procedură penală, ceea ce ar justifica participarea la procesul penal a inculpatului care a suferit această vătămare și în calitate de persoană vătămată. ... 135. S-a opinat în sensul că, potrivit art. 22 alin. (2) din Codul penal, consimțământul victimei nu produce efecte justificative în cazul infracțiunilor contra vieții și nici atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia. În cazul infracțiunilor prevăzute de art. 193 și 194 din Codul penal, consimțământul victimei poate produce efecte justificative, legea permițând incidența acestei cauze chiar și în situații în care cel care exprimă consimțământul pierde un organ (de exemplu, în situația transplantului de organe), impunând anumite condiții de formă. ... 136. Deși legea nu limitează expres consimțământul la infracțiunile prevăzute de art. 193 și 194 din Codul penal, totuși, prin incriminarea infracțiunii de încăierare, Codul penal limitează modalitatea în care o persoană poate dispune de integritatea sa corporală. Astfel, legiuitorul a stabilit că o persoană nu poate dispune de valoarea socială a integrității fizice în cadrul unei lupte formate din două tabere (și minimum patru participanți) deoarece sunt afectate ordinea și liniștea publică. ... 137. În planul răspunderii civile, consimțământul victimei are valoarea unei clauze exoneratoare de răspundere, iar, potrivit art. 1.355 alin. (4) din Codul civil, „declarația de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăși, renunțarea victimei la dreptul de a obține plata despăgubirilor“. Astfel, această dispoziție legală stabilește că victima care participă la o faptă care poate să îi cauzeze un prejudiciu nu își dă direct acordul să i se cauzeze un prejudiciu prin simpla participare la această faptă, ci numai la săvârșirea faptei care presupune un anumit risc de producere a unui prejudiciu. ... 138. Prin urmare, nu se poate considera că autorul-victimă, prin participarea la încăierare, renunță la dreptul de a obține repararea prejudiciului. ... 139. O interpretare contrară ar presupune ca, deși s-a cauzat un prejudiciu unei persoane printr-o faptă ilicită, aceasta să nu aibă dreptul la repararea acestui prejudiciu în nicio situație, interpretare care, în mod evident, nu poate fi primită. Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 198 alin. (2) din Codul penal face o diferențiere în planul răspunderii penale dacă se cauzează una dintre urmările vătămării corporale, neexistând argumente pentru care să se nege și o diferențiere în planul răspunderii civile. ... 140. În sensul opiniei exprimate au fost indicate alte situații similare prevăzute de Codul civil, cum ar fi, de exemplu, situația în care prin comiterea unei fapte sub imperiul excesului scuzabil în apărare se depășesc limitele legitimei apărări, cauzându-se astfel atacatorului un prejudiciu. Conform art. 1.360 alin. (2) din Codul civil, va putea fi obligat la plata unei indemnizații adecvate și echitabile cel care a săvârșit o infracțiune prin depășirea limitelor legitimei apărări. ... 141. S-a susținut că nu poate fi reținut argumentul conform căruia cel care solicită repararea prejudiciului și-ar invoca propria culpă pentru a obține un drept, având în vedere că legea civilă permite ca victima care a contribuit la cauzarea prejudiciului să poată obțină repararea acestuia, cel chemat să răspundă fiind ținut să repare numai partea de prejudiciu pe care a cauzat-o efectiv, potrivit art. 1.371 din Codul civil. ... 142. S-a concluzionat că acțiunea civilă formulată de un inculpat-participant la săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzute de art. 198 alin. (1) din Codul penal împotriva unui inculpat-participant la aceeași infracțiune de încăierare prevăzută de art. 198 alin. (1) din Codul penal, având ca obiect pretenții civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării, nu este de plano inadmisibilă. ... ... C. 143. În cuprinsul materialului înaintat instanței supreme, Facultatea de Drept din cadrul Universității „Titu Maiorescu“ a arătat că, în interpretarea dispozițiilor art. 198 alin. (1) din Codul penal, ale art. 19 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 1.370 din Codul civil, este admisibilă acțiunea civilă formulată de un inculpat-participant la săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) din Codul penal, împotriva altui inculpat-participant la aceeași infracțiune de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. (1) din Codul penal, având ca obiect pretenții civile decurgând din leziunile suferite ca urmare a încăierării. ... 144. Spre deosebire de vechiul Cod penal, care cuprindea această normă de incriminare în cadrul infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, în actualul Cod penal încăierarea a fost inclusă în grupa infracțiunilor contra persoanei. Prin urmare, legiuitorul actual consideră că valoarea socială ocrotită prin această incriminare are în vedere, în principal, atributele persoanei, respectiv integritatea fizică și sănătatea acesteia, și doar în subsidiar relațiile de conviețuire socială.^2 ^2 A se vedea în acest sens Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului. Ediția 8, Editura C.H. Beck, București, 2023, p. 97. ... 145. În condițiile în care valoarea socială principală ocrotită de această normă de incriminare este chiar integritatea corporală a persoanei, s-a apreciat, prin raportare la art. 1.357 alin. (1) din Codul civil, precum și la art. 1.381 alin. (1) din Codul civil, că fiecare inculpat poate să aibă și calitatea de persoană vătămată, dacă suferă un prejudiciu material sau moral ca urmare a activității infracționale a celorlalți îndreptate împotriva sa, care îi afectează integritatea fizică sau psihică. ... 146. Prin urmare, dacă unul dintre participanții la încăierare suferă o vătămare a integrității corporale, prejudiciul produs îi dă dreptul la acoperirea acestuia, cu excepția situației în care fapta ilicită a fost săvârșită în legitimă apărare. ... 147. De altfel, legiuitorul a decis să incrimineze distinct încăierarea, deoarece răspunderea penală are caracter personal, iar o astfel de faptă este deosebit de gravă indiferent de contribuția fiecărui participant și chiar dacă nu se cunoaște cât reprezintă contribuția unui participant. Aceasta nu înseamnă însă că fiecare dintre participanți nu trebuie să răspundă civil pentru prejudiciul produs prin faptele de violență exercitate, conform regulilor răspunderii civile delictuale. ... 148. S-a opinat că, dacă în cazul unui conflict între două persoane care se lovesc reciproc și se produc vătămări ale integrității corporale ambelor persoane, acestea au dreptul la despăgubiri în calitate de persoane vătămate, nu există niciun motiv pentru care în cazul unui conflict dintre două tabere care se înfruntă (cum este cazul infracțiunii de încăierare) situația să fie diferită, în sensul că persoanele participante la încăierare nu ar trebui să aibă dreptul la despăgubiri. Împrejurarea că este posibil să nu poată fi stabilită contribuția fiecărei persoane la prejudiciul produs nu reprezintă un argument, având în vedere prevederile art. 1.370 din Codul civil, conform cărora dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă. ... 149. Prin raportare la dispozițiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil, a fost apreciată ca fiind eronată susținerea conform căreia obligarea unui participant la încăierare la plata unor daune morale sau materiale către un alt participant care a suferit vătămări conduce la negarea vinovăției participantului despăgubit pentru suferirea unui prejudiciu moral sau material. ... 150. Totodată, s-a considerat ca fiind greșită susținerea conform căreia acordarea de despăgubiri în cazul infracțiunii de încăierare ar permite folosirea propriei vinovății pentru obținerea unui drept la reparație. Aceasta, deoarece pentru fapta săvârșită cu vinovăție făptuitorul va răspunde la rândul său față de ceilalți participanți păgubiți prin fapta sa și nu va putea obține despăgubiri pentru partea cu care a contribuit la cauzarea ori la mărirea propriului său prejudiciu sau dacă nu l-a evitat în tot sau în parte. ... 151. Este adevărat că specificul infracțiunii de încăierare este dat de pluralitatea de subiecți activi, însă doctrina^3 a arătat în mod corect că fiecare dintre participanții la încăierare poate fi, în același timp, atât subiect activ, cât și subiect pasiv al acestei infracțiuni. ^3 Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului. Ediția 8, Editura C.H. Beck, București, 2023, p. 91. ... ... ...