Decizia CCR nr. 889/2015Paragraful 35

30. Calitatea de conducător al autorităţii publice determină în sarcina persoanei care se află în această poziţie obligaţia de reprezentare a intereselor entităţii respective în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Curtea observă că, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la primirea cererii, instanţa de contencios administrativ dispune citarea părţilor şi poate cere autorităţii al cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Faptul că în instanţă entitatea respectivă este reprezentată în concret de o persoană, alta decât conducătorul autorităţii publice, nu este de natură să schimbe raţionamentul mai sus arătat, o asemenea reprezentare realizându-se în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii publice. Acesta din urmă, tocmai în virtutea calităţii sale, este persoana care decide în ceea ce priveşte formularea unei eventuale cereri de chemare în judecată, apărărilor de fond sau procedurale, renunţarea la judecată, achiesarea la pretenţiile reclamantului etc. Ulterior, după pronunţarea hotărârii, conducătorul autorităţii publice este primul chemat să ia măsurile necesare punerii în executare a acesteia.