Decizia CCR nr. 889/2015Paragraful 31

26. În ceea ce priveşte noţiunea de "conducător al autorităţii publice", Curtea observă că, deşi aceasta nu este definită prin dispoziţiile Legii nr. 554/2004, este utilizată în cuprinsul art. 13 alin. (4) şi art. 24 alin. (3) cu privire la posibilitatea amendării conducătorului autorităţii publice în caz de neexecutare a hotărârilor şi în art. 26 referitor la acţiunea în regres a acestuia împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii. Având în vedere acest aspect, Curtea apreciază că această sintagmă trebuie interpretată în corelaţie cu întreaga reglementare a contenciosului administrativ. Astfel, în condiţiile în care autoritatea publică în sensul Legii nr. 554/2004 este reprezentată de orice entitate care are capacitatea de drept administrativ de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, conducătorul acesteia nu poate fi decât acea persoană care, chiar dacă nu este definită ca atare de lege, are capacitatea şi obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare ce stau la baza emiterii actului administrativ şi fără de care acesta nu poate fi emis. A considera altfel ar însemna că, deşi o entitate este considerată autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, putând avea calitatea procesuală pasivă într-un litigiu, instanţa de judecată s-ar vedea nevoită să aplice doar o parte a dispoziţiilor actului care reglementează materia contenciosului administrativ, putându-se afla, în consecinţă, în imposibilitatea de a se pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii.