Decizia CCR nr. 889/2015Paragraful 43

38. De asemenea, instanţa europeană a statuat că administraţia constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Pe cale de consecinţă, dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi (Hotărârea din 24 martie 2005, pronunţată în Cauza Şandor împotriva României, paragraful 24; Hotărârea din 7 aprilie 2005, pronunţată în Cauza Dragne împotriva României, paragraful 26). Curtea europeană a drepturilor omului a statuat asupra faptului că omisiunea autorităţilor de a executa în termen rezonabil o hotărâre definitivă poate constitui o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenţie, mai ales când obligaţia de executare a hotărârii respective aparţine unei autorităţi administrative (Hotărârea din 17 ianuarie 2008, pronunţată în Cauza Brătulescu împotriva României, paragraful 40). De asemenea, instanţa europeană a amintit că dreptul de acces la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează şi executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii şi, în consecinţă, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (Hotărârea din 2 martie 2004, pronunţată în Cauza Sabin Popescu împotriva României, paragraful 64). Mai mult, statul, prin intermediul organelor sale specializate, trebuie să depună toate eforturile necesare pentru executarea hotărârilor judecătoreşti (Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunţată în Cauza Vidu şi alţii împotriva României, paragraful 46).