Decizia ÎCCJ nr. 48/2024 (HP)Punctul IV

IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 20. Din interpretarea art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere și jurisprudența instanței supreme în materie, rezultă că sunt instituite condiții cumulative de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de pronunțare a unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege o chestiune de drept, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... c) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... f) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 21. Primele două condiții sunt îndeplinite, întrucât cauza are ca obiect „completare dispozitiv - contestație la executare“ și se află în curs de judecată în apel pe rolul Secției I civile din cadrul Tribunalului Bacău. ... 22. Cauza urmează a fi soluționată în ultimă instanță, deoarece, în materia în care a fost declanșată această procedură judiciară (completare dispozitiv cu referire la o sentință civilă dată într-o cauză având ca obiect contestație la executare), hotărârea pronunțată de prima instanță este supusă numai apelului, fiind aplicabil, în acest sens, art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 446 din Codul de procedură civilă. ... 23. Sunt îndeplinite, de asemenea, și următoarele două condiții de admisibilitate, întrucât cauza se află în competența legală a unui complet de judecată al tribunalului, învestit să o soluționeze potrivit art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzei, unul dintre motivele de apel formulate privind admisibilitatea cererii de completare a dispozitivului în ipoteza în care instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată, însă a omis să se pronunțe asupra unui tip de cheltuieli (fiind invocată în fața instanței de fond excepția inadmisibilității, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat). ... 24. Întrucât Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „noutate“ a chestiunii de drept ivite în fața instanței de sesizare, verificarea acestei condiții aparține exclusiv completului învestit cu soluționarea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, prin exercitarea dreptului de apreciere al judecătorilor ce fac parte din acest complet, astfel cum instanța supremă a hotărât în mod constant în bogata sa jurisprudență, relevante fiind, din acest punct de vedere, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015 etc. ... 25. În jurisprudența sa anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, astfel încât nu există practică judiciară pe această problemă de drept sau practica judiciară este incipientă, instanțele neavând încă posibilitatea să dea o interpretare și aplicare, la nivel jurisprudențial, a acestei chestiuni de drept ori în situația în care se impun anumite clarificări într-un context legislativ nou sau modificat față de cel anterior, context care să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept supuse interpretării. ... 26. În cauză, deși reglementarea avută în vedere, respectiv art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu este una recent intrată în vigoare, totuși practica unor instanțe de a admite cererile de completare în situația în care, deși s-au pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată, au omis un tip de cheltuieli sau o anumită sumă este una incipientă. ... 27. În acest sens, este avută în vedere soluția pronunțată de instanța de fond în prezentul dosar, dar și alte soluții, cum ar fi Sentința civilă nr. 2.600/2024, pronunțată la 12 aprilie 2024 în Dosarul nr. 15.979/299/2020/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care a fost admisă o cerere de completare dispozitiv în ipoteza în care, deși instanța se pronunțase asupra capătului de cerere având ca obiect „cheltuieli de judecată“ reprezentând onorariu avocațial, cuantumul acordat a fost mai mic decât cel solicitat, apreciind că: „întrucât, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe, în integralitate, asupra cererii de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, urmează a admite cererea de completare“, acordând diferența de onorariu avocațial. ... 28. În jurisprudența anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, s-a statuat după cum urmează: „Potrivit art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii... Or, în cauză, nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile reglementate de acest text și care permit completarea hotărârii, întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, obligând pârâta, în baza art. 274 din Codul de procedură civilă, la plata către reclamant a sumei de 750 lei. Faptul că instanța a obligat-o pe pârâtă la plata unei sume mai mici decât cea solicitată de reclamant nu întrunește condițiile ipotezei prevăzute de art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv nepronunțarea de către instanță asupra unui capăt de cerere, pentru a putea fi apreciată ca «omisiune» în sensul textului citat, întrucât instanța a pronunțat o soluție cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. În consecință, față de situația creată prin felul în care instanța s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, partea nemulțumită de soluția privind acest capăt de cerere nu avea deschisă calea completării hotărârii, prevăzută de art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ci calea de atac a apelului împotriva sentinței“ (Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, Decizia nr. 51/2007, nepublicată). ... 29. Mai mult, trebuie avută în vedere și opinia Institutului Național al Magistraturii, adoptată la întâlnirea reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, ce a avut loc în perioada 11-12 mai 2017 la Curtea de Apel București, în sensul că, „dacă instanța a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, însă a omis să se pronunțe asupra unei categorii de cheltuieli de judecată, solicitate și dovedite cu înscrisuri depuse la dosar (spre exemplu, onorariu avocațial, onorariu cuvenit expertului judiciar etc.), partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunțare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condițiile art. 444 alin. (1) Codul de procedură civilă“. ... 30. În acest sens, s-a avut în vedere că fiecare tip de cheltuială solicitată reprezintă un capăt distinct al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. ... 31. Cu toate acestea, soluția adoptată cu majoritate la această întâlnire a fost diferită, în sensul că, „în ipoteza în care instanța s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, omițând însă să se pronunțe cu privire la unele sume solicitate cu acest titlu, partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătorești, prevăzută de art. 442 din Codul de procedură civilă“. În motivarea soluției, s-a reținut că, indiferent de categoriile de cheltuieli pe care le cuprinde, creanța având ca obiect cheltuielile de judecată este una singură, astfel că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele dintre aceste cheltuieli trebuie calificată, după caz, ca o eroare sau omisiune în sensul dispozițiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 32. Este de remarcat, așadar, faptul că această chestiune de drept a generat deja o practică diferită de cea care există până în prezent, în sensul că partea va avea la dispoziție calea completării doar dacă, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere (în speță, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată). Astfel, posibilitățile avute în vedere de instanțe, dar și de Institutul Național al Magistraturii la întâlnirile organizate în vederea unificării practicii judiciare, pentru situația expusă mai sus, sunt, în prezent, fie aceea a completării hotărârii, fie aceea a îndreptării hotărârii. ... 33. În final, se constată ca fiind îndeplinită și ultima condiție de admisibilitate, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat în legătură cu problema discutată, aceasta nefăcând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ...