Decizia CCR nr. 868/2015Paragraful 28

25. În literatura de specialitate (istorie militară) s-a arătat că data de 30 decembrie 1947 reprezintă un punct culminant al instalării regimului comunist în România, aceasta marcând proclamarea "Republicii populare" şi înlăturarea monarhului, prin forţarea abdicării acestuia. Însă realitatea arată că această schimbare produsă în decembrie 1947, deşi nu lipsită de ecouri largi în mentalul colectiv, este mai degrabă una simbolică, pentru că numeroase decizii care prefigurează instalarea deplină a regimului comunist sunt anterioare acestui moment. Astfel, armata, alături de alte structuri, a fost vizată pentru epurare încă din septembrie 1944, prin crearea unui cadru legislativ adecvat. În acest sens au fost adoptate Legea nr. 50/1945 pentru urmărirea şi pedepsirea criminalilor şi profitorilor de război şi Legea nr. 51/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul tării, publicate în Monitorul Oficial nr. 17 din 21 ianuarie 1945, şi, ulterior, Legea nr. 312/1945 privind urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, publicată în Monitorul Oficial nr. 94 din 24 aprilie 1945, care, la art. 2, stabilea 15 categorii de "vinovaţi de dezastrul ţării, prin săvârşirea de crime de război". Ca atare, acest proces a schimbat radical chipul armatei române şi structura socială a corpului de cadre. Trimiterea făcută în cuprinsul Legii nr. 226/2011 la momentul 31 decembrie 1961 se întemeiază pe considerarea anului 1962 ca fiind unul al relaxării opresiunii regimului comunist, ca urmare a faptului că, pe parcursul acestui an, apar mai multe decrete-lege de graţiere, iar condamnările nu mai au la bază considerente politice, abuzive, după această dată aflându-se exclusiv sub incidenţa legii penale.