Decizia CCR nr. 839/2015Paragraful 7

5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens arată că la elaborarea noului Cod de procedură civilă s-au avut în vedere concepţiile moderne privind desfăşurarea procesului civil, rolul şi atribuţiile participanţilor la proces, în centrul atenţiei situându-se preocuparea pentru recunoaşterea şi clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii. Referindu-se la procedura de filtrare a recursurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că aceasta nu este incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţie, reprezentând o limitare permisă de lege. Limitările aduse prin procedura de filtrare a recursurilor nu aduc atingere dreptului părţilor de a se adresa justiţiei, în însăşi substanţa sa. Mai arată că textele de lege criticate instituie procedura de filtrare a recursului, exclusiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentând modalitatea prin care legiuitorul român a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum rezultă şi din Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă. Anterior exercitării căii de atac extraordinare a recursului, părţile au parcurs etapa judecăţii în primă instanţă şi etapa apelului, care nu au fost supuse unei analize a admisibilităţii în principiu a cererii, astfel încât instituirea unei anumite limitări la nivelul căii de atac a recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, precum şi a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici nu ar restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. Obligaţia de a desfăşura o şedinţă publică nu este absolută, absenţa unei astfel de şedinţe în faţa instanţei de recurs este justificată prin caracterul specific al procedurii respective. Lipsa de citare a părţilor nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, fiind justificată de necesitatea soluţionării cauzei într-un termen rezonabil.