Decizia CCR nr. 828/2015Paragraful 29

23. Aşadar, Curtea reţine că, pentru ca intenţia să întregească latura subiectivă a infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, trebuie îndeplinită cerinţa esenţială ce constă în cunoaşterea de către autor că bunurile/mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal, pe care le colectează, deţine, transportă, preia, depozitează, predă, desface ori vinde provin din săvârşirea contrabandei ori sunt destinate acesteia. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca autorul infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, să cunoască natura juridică a faptei din care provine bunul, nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal ori contravenţional, fiind suficient ca, în momentul săvârşirii acţiunilor/operaţiunilor enumerate în art. 270 alin. (3) din Codul vamal, să-şi fi dat seama că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Aşa încât, Curtea reţine că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din fapte prevăzute de legea penală care nu sunt identificate la momentul consumării lor, astfel încât bunurile/mărfurile pătrund pe teritoriul României, sunt integrate în circuitul comercial şi pot face obiect al infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal. În această ipoteză, fapta prevăzută de legea penală poate fi probată ulterior prin orice mijloc de probă, respectiv verificări în contabilitatea firmelor, declaraţii de martori etc. De asemenea, Curtea reţine că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din/pot fi destinate faptei săvârşite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal sau pot să provină din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (2) lit. a) , b) şi c) ale aceluiaşi articol.