Decizia CCR nr. 828/2015Paragraful 6

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, prin reglementarea art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a reglementat o infracţiune de sine stătătoare şi autonomă, aceasta fiind însă o infracţiune corelativă, întrucât poate depinde de existenţa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol atunci când bunurile provin din contrabandă, dar nu şi în ipoteza în care bunurile sunt transportate în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă. Totodată, arată că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este o normă de trimitere în ceea ce priveşte conţinutul juridic, întrucât acesta presupune existenţa unei situaţii premisă, şi anume existenţa unui bun care să provină dintr-o faptă prevăzută de legea penală sau să fie destinat săvârşirii acesteia, fiind lipsit de relevanţă dacă fapta a constituit sau nu infracţiune sau dacă făptuitorul a fost sau nu descoperit. În ceea ce priveşte aspectul subiectiv al infracţiunii, ceea ce contează este ca subiectul activ al infracţiunii asimilate de contrabandă să cunoască faptul că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală sau că este destinat săvârşirii acesteia, nefiind necesar pentru existenţa infracţiunii ca subiectul activ să-l cunoască pe autorul faptei din care provine bunul. Condiţia care se impune pentru existenţa acestei infracţiuni este să se respecte condiţiile de tipicitate sub aspectul laturii obiective ale faptelor de la alin. (1) şi (2) ale art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, nefiind necesară şi împrumutarea elementelor care ţin de vinovăţie, caracterul imputabil sau nejustificat. Apreciază că susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate în ipoteza în care bunurile sunt destinate săvârşirii contrabandei, aşadar raţionamentul său nu ar mai subzista în ipotezele în care bunurile sunt deţinute, transportate, produse, depozitate în vederea săvârşirii unei infracţiuni de contrabandă. Aşa încât voinţa legiuitorului a fost să instituie o incriminare autonomă, corelativă, însă cu privire la aceasta nu sunt necesare pragurile valorice reglementate în art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.