Decizia ÎCCJ nr. 15/2024 (RIL)Punctul VIII

VIII. Opiniile exprimate de specialiști 86. În conformitate cu dispozițiile art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiștilor în drept penal din cadrul mai multor facultăți de drept. ... 87. Prin punctul de vedere întocmit de Colectivul de Științe penale din cadrul Departamentului de Drept public al Facultății de Drept - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași s-a apreciat că infracțiunea de delapidare în formă atenuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal, nu poate fi încadrată în noțiunea de infracțiune contra patrimoniului la care se referă art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. ... 88. Raportat la conținutul sesizării formulate de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a apreciat că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege. ... 89. În argumentarea opiniei exprimate cu privire la fondul problemei de drept, s-a reținut că delapidarea, în forma prevăzută de art. 308 alin. (1) raportat la art. 295 alin. (1) din Codul penal, reprezintă o formă atenuată a infracțiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) din Codul penal. Prin Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a constatat că infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 din Codul penal constituie infracțiunea-tip, reprezentând forma de bază, în raport cu dispozițiile art. 308 din Codul penal care, în mod evident, ca urmare a extinderii vizând subiectul activ al infracțiunii-tip la „persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice“, reprezintă o variantă atenuată a acesteia. ... 90. Infracțiunea de delapidare, în forma sa de bază prevăzută de art. 295 din Codul penal, reprezintă o normă de incriminare prin care se ocrotesc în principal relațiile sociale de serviciu care guvernează buna desfășurare a activității de gestionare și administrare a bunurilor mobile din patrimoniul unei autorități publice, instituții publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri proprietate publică^4. În cazul formei atenuate prevăzute la art. 308 alin. (1) din Codul penal prin raportare la art. 295 alin. (1) din Codul penal, relațiile sociale ocrotite sunt tot cele referitoare la serviciu și corecta gestionare și administrare a bunurilor mobile, fiind diferită sfera subiecților activi ai infracțiunii. ^4 V. Dobrinoiu et alia, Noul Cod penal comentat, ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2016, disponibilă online pe www.sintact.ro. ... 91. Însăși sistematizarea infracțiunii de delapidare în categoria infracțiunilor de serviciu, în concepția legiuitorului Codului penal actual (spre deosebire de includerea sa în sfera infracțiunilor contra patrimoniului, în reglementarea Codului penal anterior), evidențiază faptul că s-a dorit o reconfigurare cu privire la obiectul juridic principal al infracțiunii^5. ^5 Expunerea de motive a Codului penal (pag. 40) reține faptul că prin comiterea delapidării „se vatămă mai întâi relația socială de serviciu și în secundar se afectează patrimoniul unei persoane juridice“. ... 92. Cu privire la încadrarea infracțiunii de delapidare în categoria infracțiunilor complexe s-a arătat că și în ipoteza în care s-ar considera că sunt îndeplinite condițiile reglementate în art. 35 alin. (2) din Codul penal, pentru a considera delapidarea o infracțiune complexă (deși, de regulă, doctrina de specialitate în materia dreptului penal nu o califică astfel), acest lucru nu ar determina atragerea normei de incriminare analizate în categoria infracțiunilor contra patrimoniului. ... 93. În ceea ce privește dispozițiile art. 139 alin. (2) și ale art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat posibilitatea folosirii unor procedee probatorii care aduc o ingerință însemnată vieții private a persoanei în cazul unor categorii de infracțiuni expres enumerate în normă, precum și în cazul oricărei alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. ... 94. Prin Decizia nr. 244/2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că noțiunea de viață privată include elementele la care art. 138 alin. (1) lit. a) -d) din Codul de procedură penală face referire, acestea putând face obiectul unor metode speciale de supraveghere. Din această perspectivă, Curtea constată că, atât în jurisprudența sa, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că, nefiind un drept absolut, exercițiul dreptului la respectarea vieții private poate fi supus unor restrângeri în condițiile art. 8 paragraful al 2-lea din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53 alin. (2) din Constituție (paragraful 50). ... 95. Astfel, este evidențiat caracterul limitativ al măsurilor speciale de supraveghere și al metodelor speciale de cercetare care presupun o ingerință în sfera vieții private a persoanei. Principala cerință atașată unei astfel de restrângeri este aceea de a fi prevăzută de lege. Prin urmare, se consideră că aceasta este condiția din perspectiva căreia trebuie realizată o interpretare a dispozițiilor art. 139 alin. (2) și ale art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Legiuitorul a reglementat în mod expres condițiile pentru încuviințarea acestor procedee probatorii, iar una dintre aceste condiții este reprezentată de sfera infracțiunilor ce fac obiectul urmăririi penale. Acestea sunt enumerate explicit și limitativ în lege, în funcție de obiectul juridic (de exemplu: infracțiuni de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile; infracțiuni contra patrimoniului) sau prin indicare punctuală (de exemplu: viol; lipsire de libertate în mod nelegal) cu includerea, însă, și a oricăror alte infracțiuni caracterizate de o gravitate abstractă mai ridicată (pentru care pedeapsa este închisoarea egală sau mai mare de 5 ani)^6. ^6 În doctrină se arată faptul că nerespectarea condiției privind tipul infracțiunii atrage sancțiunea excluderii probelor obținute prin supraveghere tehnică [a se vedea în acest sens: R. Slăvoiu, în M. Udroiu (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Ediția a 4-a¸ Editura C.H. Beck, București, 2023, p. 1154]. ... 96. Previzibilitatea interpretării normei, precum și gradul de intruziune la adresa vieții private impun o interpretare restrictivă a textelor de lege. Astfel, pot fi considerate ca fiind infracțiuni contra patrimoniului (în sensul vizat de dispozițiile preindicate ale Codului de procedură penală) acele infracțiuni încadrate de legiuitor în această categorie, în Partea specială a Codului penal - titlul II, precum și formele agravate ale infracțiunilor expres reglementate. ... 97. S-a opinat că în categoria infracțiunilor contra patrimoniului nu va putea fi încadrată infracțiunea de delapidare (în raport cu dispozițiile procesual penale vizate în cauză), nici în forma ei de bază (art. 295 din Codul penal), nici în forma atenuată săvârșită în condițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal. Dacă s-ar considera că sunt infracțiuni contra patrimoniului oricare norme de incriminare care ar aduce atingere, în secundar, (și) patrimoniului unei persoane, ar însemna să se extindă într-o manieră nepermisă sfera textului de lege. ... 98. Din această perspectivă, s-a considerat că se impune interpretarea dispozițiilor art. 139 alin. (2) și ale art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală într-o manieră restrictivă, fără a include delapidarea în formă atenuată în categoria infracțiunilor contra patrimoniului. ... 99. Prin punctul de vedere întocmit de Departamentul de Drept public al Facultății de Drept - Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, s-a apreciat că infracțiunea de delapidare în formă atenuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal, nu poate fi încadrată în noțiunea de infracțiune contra patrimoniului la care se referă art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. ... 100. În susținerea acestei opinii, s-a arătat că voința legiuitorului trebuie analizată pornind de la trei aspecte principale: interpretarea istorică a textelor de lege, relația dintre infracțiunea de delapidare în formă atenuată și infracțiunile contra patrimoniului și necesitatea existenței unui cadru legal precis. ... 101. Raportat la succesiunea istorică a normelor legale incidente, în vechea reglementare, infracțiunea de delapidare era plasată în cadrul infracțiunilor contra patrimoniului, însă, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, se observă schimbarea de optică a legiuitorului cu privire la valoarea socială protejată în principal de infracțiunea de delapidare. Având în vedere că ambele legi (atât Codul penal, cât și Codul de procedură penală) au intrat în vigoare la aceeași dată, s-a opinat că voința legiuitorului a fost în sensul de a nu include infracțiunea de delapidare în formă atenuată în categoria infracțiunilor contra patrimoniului menționate în cadrul art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. ... 102. Astfel, legiuitorul a prevăzut că schimbarea din legea penală substanțială va produce efecte și în planul dreptului procesual penal (prin imposibilitatea includerii infracțiunii de delapidare în formă atenuată în noțiunea de infracțiune contra patrimoniului). Așadar, în măsura în care intenția legiuitorului ar fi fost să includă în cadrul art. 139 alin. (1) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal, ar fi trebuit să prevadă acest aspect în mod expres. ... 103. Raportat la relația dintre infracțiunea de delapidare în formă atenuată și infracțiunile contra patrimoniului, infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal nu absoarbe întotdeauna o infracțiune contra patrimoniului. În acest sens, trebuie observat că infracțiunea de delapidare prevede trei modalități alternative de comitere (însușirea, folosirea sau traficarea de bani, valori sau alte bunuri). În ceea ce privește actul de folosire, spre exemplu, pot exista situații în care folosirea bunului să nu producă nicio pagubă subiectului pasiv al infracțiunii de delapidare. În același sens, în literatura de specialitate s-a arătat că pentru configurarea faptei nu mai este necesar să se determine cu rigurozitate maximă existența unei pagube în patrimoniul victimei, interesând cu precădere conduita abuzivă a funcționarului public sau privat, din perspectiva obligației sale de a-și îndeplini conform funcția (totuși, în practica judiciară, de cele mai multe ori, prejudiciul cauzat prin acțiunea de delapidare este bine conturat, mai ales atunci discutându-se despre delapidare în varianta însușirii) (S. Bogdan, D.A. Șerban, Infracțiuni contra patrimoniului, contra autorității, de corupție, de serviciu, de fals și contra ordinii și liniștii publice, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2023, p. 386-387). ... 104. Raportat la necesitatea existenței unui cadru legal precis, s-a considerat că, inclusiv în situațiile în care infracțiunea de delapidare în formă atenuată constituie o infracțiune complexă, voința legiuitorului de a enumera în cadrul art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală doar infracțiunea absorbită nu poate conduce la concluzia că acesta a avut în vedere automat și infracțiunea complexă în ansamblul său. ... 105. În acest sens, s-a arătat că legiuitorul român are, în primul rând, obligația ca în materia măsurilor care aduc atingere drepturilor și libertăților unei persoane să stabilească un cadru legal precis și strict. ... 106. În al doilea rând, în măsura în care se apelează la o interpretare logico-sistematică a prevederilor Codului de procedură penală, se observă că în alte situații similare, tocmai pentru a crea un cadru legal precis, legiuitorul a tratat în mod diferit infracțiunea absorbită de infracțiunea complexă care o absorbea. ... 107. Astfel, luând în considerare comparația făcută în cererea de recurs în interesul legii între infracțiunea de delapidare în formă atenuată și infracțiunea de ultraj judiciar, analizând coroborat prevederile Codului de procedură penală, s-a opinat că legiuitorul român, în vederea creării unui cadru legal precis, tratează infracțiunea de ultraj judiciar distinct de infracțiunile la care se poate raporta aceasta. Spre exemplu, art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede că măsura arestării preventive poate fi luată și dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane [...] ultraj, ultraj judiciar. ... 108. În concluzie, aplicând același raționament și în ceea ce privește art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, nu se poate considera că legiuitorul a încadrat infracțiunea de delapidare în formă atenuată în noțiunea de infracțiune contra patrimoniului. ... ...