Decizia ÎCCJ nr. 15/2024 (RIL)Punctul VII

VII. Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 51. Formulând recursul în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a opinat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în interesul legii și că, pe fondul problemei de drept, soluția legală în materie este reflectată de prima orientare jurisprudențială, considerată ca fiind majoritară. ... 52. În argumentare, s-a arătat că dispozițiile art. 139 alin. (2) și ale art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală stipulează, printre condițiile cumulative care trebuie îndeplinite pentru a fi dispusă luarea unei măsuri de supraveghere tehnică, respectiv autorizarea prealabilă a obținerii datelor de trafic și localizare, natura infracțiunii care formează obiectul cauzei. ... 53. Din modul de redactare a art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală rezultă că legiuitorul nu a recurs la un criteriu unitar pentru a stabili natura faptelor care justifică emiterea unui mandat de supraveghere tehnică, astfel încât, în ceea ce privește prezenta problemă de drept, să rezulte o limitare expresă la infracțiunile cuprinse în titlul II din Partea specială a Codului penal. ... 54. În plus, pentru a extinde sfera infracțiunilor indicate mai sus, legiuitorul a recurs la un criteriu subsidiar privind maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care formează obiectul cauzei (5 ani închisoare sau mai mare), permițând dispunerea unor astfel de măsuri sau metode speciale și în cazul altor fapte care justifică, din cauza gravității, atingerea adusă vieții private. ... 55. În ceea ce privește infracțiunile pentru care se poate autoriza prealabil obținerea datelor de trafic și localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, se constată că art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală face trimitere la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală, respectiv la aceleași fapte care permit emiterea unui mandat de supraveghere tehnică. În plus, menționează explicit alte infracțiuni care permit dispunerea acestei metode speciale de cercetare. ... 56. Controversa privind includerea variantei atenuate a infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 raportat la art. 308 din Codul penal, în sintagma „infracțiuni contra patrimoniului“ din cuprinsul art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, a apărut ca urmare a faptului că, spre deosebire de Codul penal anterior, care stipula delapidarea în categoria infracțiunilor contra patrimoniului, în Codul penal actual, legiuitorul a prevăzut-o în capitolul II „Infracțiuni de serviciu“ al titlului V „Infracțiuni de corupție și de serviciu“ din Partea specială. ... 57. Potrivit Expunerii de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, această faptă a fost adusă acolo unde îi era locul, în grupul infracțiunilor de serviciu, pentru că prin comiterea ei se vatămă mai întâi relația socială de serviciu și în secundar se afectează patrimoniul unei persoane juridice [....]. Soluția includerii infracțiunii de delapidare în această categorie este tradițională în dreptul nostru, ea fiind consacrată și de Codul penal din 1936 (art. 236). Aceeași este situația și în alte legislații, cum este cazul art. 432 din Codul penal spaniol, art. 314 din Codul penal italian, art. 432-15 din Codul penal francez. ... 58. S-a arătat faptul că, și sub imperiul Codului penal actual, delapidarea a rămas o infracțiune complexă, prin a cărei reglementare s-a urmărit însă, în principal, ocrotirea relațiilor sociale privind buna desfășurare a activității de serviciu (obiectul juridic principal), iar în subsidiar, protejarea relațiilor sociale patrimoniale (obiectul juridic secundar). ... 59. Includerea delapidării într-un alt grup de infracțiuni, având în vedere obiectul juridic lezat în principal, nu este un caz singular în Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, legiuitorul procedând într-o manieră similară și în situația altei infracțiuni complexe, respectiv omorul săvârșit împotriva unui judecător, procuror, polițist, jandarm sau militar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestora. ... 60. Astfel, spre deosebire de Codul penal anterior, care prevedea această faptă printre infracțiunile contra vieții, în Codul penal actual, apreciindu-se că lezează, doar în subsidiar, dreptul la viață și, în principal, relațiile sociale privind respectul datorat persoanelor care exercită o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv cele privind buna desfășurare a procesului penal, omorul săvârșit împotriva unui polițist, jandarm sau militar a fost integrat în infracțiunile contra autorității [ultraj prevăzut de art. 257 alin. (4) din Codul penal], iar cel comis împotriva unui judecător sau procuror în cele contra înfăptuirii justiției [ultraj judiciar prevăzut de art. 279 alin. (1) din Codul penal]. Însă, modificarea nu conduce la pierderea caracterului de infracțiune contra vieții a acestor fapte, un argument în acest sens fiind reținerea variantei calificate prevăzute de art. 189 lit. e) din Codul penal, în situația ipotetică în care persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile mai sus-menționate mai săvârșește o infracțiune de omor. ... 61. Astfel, în doctrina juridică^2, s-a arătat că infracțiunea complexă, formă a unității legale de infracțiune, are două forme, și anume infracțiunea complexă - formă de bază și infracțiunea complexă - forma agravată. ^2 M. Udroiu, Drept penal, Partea generală, ediția a 4-a revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, pag. 208-209. ... 62. În acest context, s-a arătat că, presupunând, în fapt, sustragerea unor bunuri aflate în posesia sau detenția unei persoane de către cel care are de drept sau de fapt atribuții de gestionare sau administrare a bunurilor, delapidarea constituie ea însăși o infracțiune care prin adăugarea unei condiții suplimentare privind calitatea subiectului activ (funcționar public) dobândește caracter complex (prin absorbție) și o nouă încadrare juridică. ... 63. Dacă, în cazul formei-tip și al formei agravate ale delapidării, maximul special al pedepsei prevăzute de lege (7 ani închisoare, respectiv 10 ani și 6 luni închisoare) permite autorizarea măsurilor de supraveghere tehnică și a obținerii datelor de trafic și localizare, astfel încât nu mai este necesară verificarea îndeplinirii criteriului vizând apartenența faptei la infracțiunile contra patrimoniului, în cazul formei atenuate a infracțiunii, nou-introdusă în Codul penal actual, condiția privind maximul special al pedepsei de cel puțin 5 ani închisoare prevăzută de art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu este îndeplinită. ... 64. Astfel, potrivit art. 295 raportat la art. 308 din Codul penal, însușirea, folosirea sau traficarea, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, săvârșită de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de art. 295 din Codul penal, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime (închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni). ... 65. Prin Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că, fiind o variantă atenuată a delapidării, reglementarea din art. 308 din Codul penal funcționează pe structura normei de incriminare prevăzute de art. 295 din Codul penal, pe care o extinde în ceea ce privește calitatea subiectului activ și, ca o consecință a acestei modificări, legiuitorul a adaptat limitele de pedeapsă la gradul de pericol social abstract rezultat din schimbarea intervenită cu privire la acest termen al infracțiunii. ... 66. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, totodată, că varianta agravată sau atenuată a unei infracțiuni presupune mai întâi condițiile conținutului variantei-tip, la care se adaugă anumite elemente circumstanțiale care pot să se refere la aspectul material sau moral al faptei, la obiectul sau subiecții faptei ori la locul și timpul săvârșirii faptei, imprimându-i acesteia, în abstract, o gravitate mai ridicată sau mai redusă. ... 67. Prin urmare, cu excepția calității speciale cerute subiectului activ al infracțiunii (prepus al funcționarului public asimilat, respectiv funcționarul privat), varianta atenuată a delapidării întrunește toate condițiile pe care le presupune forma-tip a infracțiunii privind latura obiectivă și latura subiectivă. ... 68. Obiectul juridic al variantei atenuate este complex, fiind format din relațiile sociale de serviciu care implică o corectă gestionare sau administrare a bunurilor din patrimoniul unei persoane juridice de drept privat (obiectul juridic principal) și din relațiile sociale referitoare la patrimoniu care presupun respectarea posesiei sau detenției bunurilor (obiectul juridic secundar). ... 69. Obiectul material constă în banii, valorile sau alte bunuri mobile corporale cu valoare economică (altele decât banii sau valorile) pe care autorul le gestionează sau administrează. ... 70. Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea se poate realiza prin săvârșirea uneia dintre acțiunile alternative prevăzute de textul de lege, respectiv însușirea, folosirea sau traficarea de bani, valori sau alte bunuri pe care subiectul activ le gestionează sau administrează în interesul său ori pentru altul. ... 71. Însușirea presupune sustragerea unui/unor bun/bunuri mobil(e) din patrimoniul persoanei vătămate, adică scoaterea cu caracter definitiv a bunurilor din sfera patrimonială a subiectului pasiv și trecerea lor în stăpânirea făptuitorului, astfel încât acesta să poată dispună de acestea. Folosirea constă în scoaterea temporară a unui/unor bun/bunuri mobil(e) din posesia persoanei vătămate, urmată de întrebuințarea acestuia/acestora în folosul autorului și de readucerea în patrimoniul din care a/au fost scos/scoase. Traficarea presupune tot o scoatere temporară a bunurilor din patrimoniul subiectului pasiv, urmată de exploatarea acestora în scopul obținerii de profit de către funcționarul privat cu atribuții de administrare sau gestionare a bunurilor. ... 72. Se observă că acțiunile reprezentând verbum regens (elementul material) al infracțiunii dovedesc pe deplin includerea faptei în grupul infracțiunilor contra patrimoniului, întrucât implică o deposedare definitivă sau temporară a persoanei vătămate de bunurile aflate în gestiunea sau administrarea făptuitorului. ... 73. Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la activitatea economică a persoanelor juridice de drept privat prin scoaterea definitivă sau temporară a bunului din sfera patrimonială în care se găsea și folosirea lui în interesul său sau pentru altul. ... 74. Întrucât de esența infracțiunii este trecerea definitivă în stăpânirea subiectului activ a bunurilor aparținând persoanei vătămate, respectiv întrebuințarea temporară sau însușirea profitului obținut din traficarea bunurilor, de cele mai multe ori, fapta produce un prejudiciu efectiv subiectului secundar. ... 75. Sub aspectul laturii subiective infracțiunea se comite cu intenție directă, scopul urmărit fiind obținerea unui folos sau satisfacerea unui interes al făptuitorului sau al unei alte persoane. ... 76. În doctrină^3, s-a arătat că sustragerea de bunuri săvârșită de către cel care, în virtutea atribuțiilor de serviciu, are bunurile în gestiunea sau administrarea sa este o faptă mult mai gravă, întrucât, în afara relațiilor sociale privind buna desfășurare a activității de serviciu, făptuitorul încalcă nu doar obligația generală pe care o are fiecare persoană de a nu aduce atingere patrimoniului altuia, ci și obligația specială care îi revine datorită faptului că este funcționar. În plus, din cauza calității făptuitorului, infracțiunea poate fi mai ușor săvârșită și mai greu descoperită, ceea ce îi sporește gradul de pericol social. ^3 O. Loghin, T. Toader, Drept penal român, Partea specială, Casa de editura și presă „Șansa“, București, 1994, p. 261-262. ... 77. Analizând dispozițiile art. 308 raportat la art. 295 din Codul penal cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate, prin deciziile nr. 461 din 28 iunie 2016, nr. 256 din 25 aprilie 2017 și nr. 625 din 22 septembrie 2020, Curtea Constituțională a constatat că, ținând seama de pericolul social pe care faptele de delapidare îl prezintă, în general, pentru relațiile patrimoniale ale unei persoane juridice, legiuitorul a incriminat, prin art. 308 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea de delapidare atunci când este săvârșită în mediul privat de către una dintre persoanele prevăzute de acest text de lege. ... 78. Având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare și pericolul social pe care îl prezintă pentru relațiile sociale de natură patrimonială a oricărei persoane juridice, precum și pentru activitățile economice ale oricărei astfel de persoane, instanța de control constituțional a reținut că o astfel de reglementare legală nu este contrară caracterului necesar al incriminării astfel realizate și păstrează un just raport de proporționalitate între interesul general, circumscris imperativului respectării relațiilor sociale protejate de norma juridică în cauză, și cel individual, circumscris libertății persoanei de a exercita activități economice. ... 79. Potrivit sesizării, în analiza problemei de drept privind includerea faptei prevăzute de art. 295 raportat la art. 308 din Codul penal în sintagma „infracțiuni contra patrimoniului“ la care se referă art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, nu se poate ignora faptul că legiuitorul a avut în vedere în momentul incriminării delapidării în mediul privat tocmai pericolul social pe care fapta îl prezintă mai ales pentru relațiile patrimoniale și activitățile economice desfășurate de subiectul pasiv, adică obiectul juridic secundar al infracțiunii. ... 80. Prin urmare, opțiunea legiuitorului de a include delapidarea în categoria infracțiunilor de serviciu datorită condiției speciale cerute subiectului activ nu îi afectează caracterul complex, respectiv încălcarea prin săvârșirea faptei și a relațiilor contra patrimoniului, alături de relațiile sociale care formează obiectul juridic principal. ... 81. Ignorarea obiectului juridic secundar al infracțiunii în discuție și considerarea ca infracțiuni contra patrimoniului doar a celor care au ca obiect juridic principal relațiile sociale patrimoniale ar conduce în practică la situații paradoxale, în cauze în care, fără a acționa cu voința comună de a săvârși o infracțiune, doi funcționari privați și-au însușit bunuri proprietate a aceleiași persoane juridice de drept privat, dar numai unul dintre autori este gestionar sau administrator al bunurilor sustrase. În acest caz, având în vedere natura infracțiunilor comise, pot fi autorizate măsuri de supraveghere tehnică și obținerea datelor de trafic și localizare, doar în privința infracțiunii de furt, nu și cu privire la infracțiunea de delapidare în varianta atenuată, deși este cert că fapta comisă de către funcționarul privat este socialmente mult mai periculoasă. ... 82. S-a arătat că, dacă legiuitorul a permis dispunerea de măsuri intruzive în dreptul la viața privată în cazul unor fapte mai puțin periculoase, prin raportare la modalitatea de săvârșire și urmările imediate produse, sancționate cu pedepse mai mici, la care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau la care împăcarea înlătură răspunderea penală, nu există nicio rațiune pentru a nu permite astfel de măsuri cu privire la o infracțiune cum este delapidarea în forma atenuată, cu un grad mai ridicat de pericol social, urmărită din oficiu și care, prin modul de săvârșire și urmarea imediată produsă, aduce atingere relațiilor patrimoniale. ... 83. Nu în ultimul rând, din cauza modului complex de operare folosit de subiectul activ, recurgerea la măsurile de supraveghere tehnică sau obținerea datelor de trafic sau localizare pot fi singurele mijloace prin care se poate dovedi săvârșirea infracțiunii. ... 84. În consecință, s-a apreciat că infracțiunea de delapidare, inclusiv în varianta sa atenuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal este inclusă în noțiunea de infracțiuni contra patrimoniului la care fac referire art. 139 alin. (2) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. ... 85. Față de argumentele expuse pe larg în cuprinsul sesizării, s-a solicitat a se constata că problema de drept a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și, printr-o decizie obligatorie, conform art. 474 din Codul de procedură penală, să se statueze că infracțiunea de delapidare în formă atenuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în noțiunea de infracțiune contra patrimoniului la care se referă art. 139 alin. (1) și art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. ... ...