Decizia ÎCCJ nr. 3/2025 (RIL)Punctul VII

VII. Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 31. Formulând recursul în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a opinat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în interesul legii, raportat la dispozițiile art. 471 din Codul de procedură penală, deoarece sesizarea aparține unuia dintre titularii cererii de recurs în interesul legii, prevăzuți de dispozițiile legale, instanțele au apreciat diferit în legătură cu chestiunea de drept ce formează obiectul prezentei sesizări - hotărârile anexate fiind elocvente în acest sens, iar instanța supremă nu a mai analizat anterior problema de drept supusă dezbaterii pentru unificarea practicii. ... 32. Pe fondul problemei de drept, titularul sesizării a apreciat că soluția legală în materie este reflectată de prima orientare jurisprudențială, respectiv că se consideră în termen propunerea formulată cu privire la măsurile preventive în cazul înaintării rechizitoriului și depunerea propunerii de prelungire a arestării preventive sau a arestului la domiciliu, în ultima zi a termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) , art. 222 alin. (4) și art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) , (2) și (4) din același cod. ... 33. S-a susținut că problema de drept nu vizează natura termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) , art. 222 alin. (4) și art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală și nici modalitatea de calcul al acestuia, ci necesitatea lămuririi sintagmei cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, având în vedere modul diferit în care aceasta a fost interpretată de instanțele de judecată. ... 34. Astfel, s-a arătat că termenul, prevăzut de art. 207 alin. (1) , art. 222 alin. (4) și art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost stabilit de legiuitor în scopul asigurării respectării dreptului fundamental la apărare al inculpatului aflat sub puterea unei măsuri preventive și a eliminării arbitrarului cu privire la dispunerea prelungirii sau menținerii acesteia, aspect ce rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 a Curții Constituționale și Deciziei nr. 16 din 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. ... 35. În aceste condiții, s-a considerat că se impune a se analiza dacă formularea unei propuneri cu privire la măsurile preventive în ultima sa zi [calcul efectuat conform prevederilor art. 269 alin. (1) , (2) și (4) din Codul de procedură penală], este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului cu privire la care s-a dispus o măsură preventivă, astfel încât să fie incidente normele procesual penale prevăzute de art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu consecința decăderii procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de prelungire sau de a formula solicitarea de menținere a măsurii arestării preventive și constatarea nulității absolute a actului făcut peste termen. ... 36. Prin recursul în interesul legii formulat s-a apreciat că prezenta problemă de drept a apărut ca urmare a existenței, atât în practică, cât și în doctrina de specialitate, a unei confuzii, întrucât s-a considerat că art. 207 alin. (1) , art. 222 alin. (4) și art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc un termen de 5 zile, când, în realitate, termenul prevăzut de legiuitor este cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, iar din simpla interpretare gramaticală a dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă permisiunea expresă de formulare a propunerii în ultima zi a termenului, întrucât sintagma cu cel puțin 5 zile înainte include în mod evident și această a 5-a zi, dat fiind faptul că, din punctul de vedere al semnificației uzuale, sintagma „cel puțin...“ semnifică o durată, cantitate etc. mai mare sau egală cu cea indicată. ... 37. S-a arătat că această interpretare a fost indicată de Curtea Constituțională, în Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, în cuprinsul căreia s-a reținut nelegalitatea depunerii propunerii de prelungire a arestării preventive la instanță cu mai puțin de 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia. ... 38. Din modul de reglementare s-a constatat că termenul nu este unul strict determinat (cum se întâmplă, de exemplu, în cazul termenului de declarare a apelului), ci este un termen minim, prin aceasta înțelegându-se că singura cerință impusă de legiuitor este de respectare de către procuror a numărului minim de zile stabilite. ... 39. Prin urmare, s-a învederat că legiuitorul a apreciat ca fiind necesare și suficiente pregătirii apărării 5 zile libere calendaristice, așa încât, în cazul concret în care propunerea este formulată în ultima zi a termenului, inculpatul beneficiază în mod efectiv de toate aceste 5 zile și nu se poate susține că există o vătămare a drepturilor sale procesuale. ... 40. S-a menționat că, în cazul opiniei contrare, se ajunge la prelungirea artificială a termenului regresiv cu încă o zi, în concret fiind lăsate libere minimum 6 zile (nu 5 cât reprezintă termenul), fapt care contravine în mod evident voinței legiuitorului. ... 41. În susținerea soluției propuse pentru dezlegarea chestiunii de drept, s-a precizat că termenul care face obiectul prezentei probleme de drept nu poate avea caracter de termen prohibitiv, așa cum rezultă implicit din Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 a Curții Constituționale și deciziile nr. 20 din 16 octombrie 2017 și nr. 16 din 17 septembrie 2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu caracter obligatoriu (în care se menționează expres că acesta este un termen procedural peremptoriu, minim și de regresiune), rațiunea sa fiind nu de limitare a drepturilor procesuale ale procurorului, ci de acordare a unui drept inculpatului, în scopul creării condițiilor necesare asigurării unei apărări efective pentru acesta. ... 42. Referitor la restricția impusă procurorului, s-a apreciat că nu este de sine stătătoare, ci reprezintă consecința firească a acordării dreptului la apărare al inculpatului, iar, în aceste condiții, nu poate depăși ca timp însuși dreptul principal din care derivă; o restricție corelativă unui drept nu poate depăși ca durată sau întindere însuși dreptul principal care a impus luarea acesteia. ... 43. În continuare, s-a apreciat eronată opinia conform căreia legiuitorul a reglementat două termene, și anume un termen rezervat exercitării dreptului la apărare al inculpatului și un termen în care procurorul trebuie să formuleze propunerea de prelungire/menținere a măsurii preventive, afirmându-se că orice termen stabilit de legiuitor are la bază existența unui drept procesual, iar în cazul de față singurul drept protejat este cel la apărare al inculpatului, or, pentru același drept nu pot fi stabilite două termene distincte. ... 44. S-a specificat că deciziile cu caracter obligatoriu anterior menționate se referă strict la un singur termen, cel regresiv, impus de necesitatea asigurării condițiilor pentru pregătirea unei apărări efective. ... 45. Chiar dacă s-ar accepta existența celor două termene distincte, s-a precizat că este de necontestat că singura situație în care pot exista o vătămare și, implicit, o nulitate absolută este în cazul încălcării dreptului la apărare al inculpatului. ... 46. În concluzie, s-a considerat că, în cazul formulării propunerii cu privire la măsurile preventive, în ultima zi a termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) , art. 222 alin. (4) sau art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) , (2) și (4) din același cod, nu există în materialitatea sa vătămarea procesuală la care se face referire în deciziile mai sus menționate pronunțate de Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care, pentru inculpații aflați sub puterea acelor măsuri preventive, sunt disponibile, în mod concret, cele 5 zile stabilite de legiuitor în scopul pregătirii corespunzătoare a apărării. ... ...