Decizia ÎCCJ nr. 3/2023 (RIL)Punctul VII

VII. Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 42. În punctul de vedere formulat, prin raportare la situația ce face obiectul sesizării de recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, și art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în esență, a susținut că instanța competentă material să soluționeze cererea privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei și/sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar este curtea de apel - secția de contencios administrativ și fiscal. ... 43. În argumentarea punctului de vedere s-a arătat că actul administrativ tipic sau asimilat contestat în cauză este emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, instituție de drept public, cu personalitate juridică, centrală, distinctă de penitenciarele din subordine, care are ca scop coordonarea și controlul activităților unităților care se organizează și funcționează în subordinea sa. ... 44. Totodată, s-a avut în vedere că în procedura specială prevăzută de art. 56 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate este conferită doar în situația contestării actelor și măsurilor dispuse de administrația locului de detenție, entitate distinctă de Autoritatea Națională a Penitenciarelor. ... 45. Un alt argument în susținerea punctului de vedere formulat a fost că Legea nr. 254/2013 nu consacră un drept al executării pedepsei într-un penitenciar aflat în proximitatea domiciliului persoanei condamnate. Sintagma „de regulă“ din cuprinsul normei juridice [art. 108 alin. (4) din regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013] atestă faptul că situarea penitenciarului cât mai aproape de domiciliul condamnatului este un criteriu orientativ în stabilirea penitenciarului și nu un drept al persoanei condamnate. O atare abordare a criteriului executării pedepsei într-un penitenciar aflat în proximitatea domiciliului persoanei condamnate se regăsește și în literatura de specialitate, precum și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea Europeană a stabilit că prin Convenție nu se acordă persoanelor private de libertate dreptul de a alege locul de detenție, iar faptul că aceste persoane sunt despărțite de familiile lor este o consecință firească a privării de libertate. ... 46. Totodată, s-a precizat că Decizia nr. 14/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nu este determinantă pentru soluția ce se va pronunța în cauză, deoarece decizia menționată nu a avut în vedere situația în care actul contestat de către persoana condamnată ar fi un act al Administrației Naționale a Penitenciarelor prin care s-a dispus transferul condamnatului în alt penitenciar. În ansamblul deciziei anterior menționate transferul a fost calificat ca o situație de fapt și, în contextul cazuisticii analizate în acea decizie în interesul legii, a primit o semnificație aparte, de vreme ce transferurile repetate între penitenciare, circumstanțe create în mod voluntar de autorități, pot fi privite ca obstacole în exercitarea efectivă a căii de atac puse la dispoziția persoanelor condamnate de art. 56 din Legea nr. 254/2013. ... ...