Decizia ÎCCJ nr. 3/2023 (RIL)Punctul III

III. Examenul jurisprudențial. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 13. Într-o primă orientare a practicii se arată că revine judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor prin care se atacă actele emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor în soluționarea cererilor de transfer la alt penitenciar. ... 14. În argumentarea acestei opinii s-a avut în vedere că executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate se realizează în conformitate cu dispozițiile Codului penal, ale Codului de procedură penală și ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și că dreptul invocat de persoana privată de libertate este reglementat de art. 11 alin. (5) teza a II-a din lege și art. 108 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de liberate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, și constă în dreptul persoanei condamnate de a executa pedeapsa într-un penitenciar situat cât mai aproape de domiciliu. ... 15. Se mai susține că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, controlul asigurării legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate se face de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care, potrivit alin. (3) , își exercită atribuțiile administrativ-jurisdicționale în cadrul procedurilor speciale prevăzute în lege. În acest scop, în temeiul art. 9 alin. (2) lit. a) din actul normativ menționat, judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. ... 16. Raportat la dispozițiile legale mai sus prezentate, la faptul că actul administrativ contestat este emis în legătură cu dreptul la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu și la împrejurarea că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, competența de soluționare a cererii formulate aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate. ... 17. În susținerea acestei opinii a fost avută în vedere și Decizia nr. 14 din 18 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, s-a stabilit că: judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar. ... 18. Într-o a doua orientare a practicii se apreciază că Legea nr. 254/2013 nu cuprinde norme de competență specială pentru situația în care actul contestat este emis de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor. ... 19. Astfel, prevederile art. 9 din această lege care reglementează activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate indică doar competența de soluționare a plângerilor deținuților privind exercitarea oricărui drept al acestora prevăzut de lege, nu și pentru cazul în care se contestă o soluție de respingere a unei cereri de transfer. ... 20. În susținerea acestei opinii se arată că dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevăd posibilitatea persoanelor private de libertate de a formula plângere la judecătorul de supraveghere împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege, luate de către administrația penitenciarului. ... 21. Totodată, se subliniază că drepturile persoanelor private de libertate sunt reglementate de capitolul V din Legea nr. 254/2013, intitulat chiar „Drepturile persoanelor condamnate“, în articolele 58-80, fără a se regăsi, în acest capitol, dreptul la transfer sau dreptul de a executa pedeapsa într-un penitenciar aproape de domiciliu. ... 22. Procedura reglementată de dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 vizează doar măsurile luate de administrația penitenciarului în care se află încarcerate persoanele condamnate. Prin urmare, această procedură nu poate fi aplicată și în situația în care persoanele condamnate sunt nemulțumite de deciziile autorității centrale. ... 23. Nu există nicio dispoziție legală care să confere judecătorului de supraveghere a privării de libertate posibilitatea de a anula o măsură a Administrației Naționale a Penitenciarelor, chiar dacă măsura se referă la o persoană privată de libertate din penitenciarul la care judecătorul a fost desemnat, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevede că „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară“. ... 24. Ca atare, se apreciază că actul contestat este un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și, fiind emis de o autoritate publică centrală, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare în primă instanță a cauzei îi revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. ... 25. În a treia orientare jurisprudențială se susține că judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere îi revine competența de soluționare a cererii. ... 26. În argumentare s-a reținut ca actul atacat nu are caracter administrativ și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că în cauză competența de soluționare revine instanței de drept comun, nu celei specializate. ... 27. Au mai fost avute în vedere ca temei al soluției de declinare la judecătorie dispozițiile art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, potrivit căruia competența de soluționare a cererilor formulate de deținuți referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul. ... ...