Decizia ÎCCJ nr. 3/2023 (RIL)Punctul X.2

X.2. Analiza pe fond a problemei de drept 75. Divergența jurisprudențială este generată de abordarea diferită a dispozițiilor legale supuse interpretării, pornind de la existența sau inexistența unui drept al persoanei condamnate de a executa pedeapsa într-un penitenciar situat cât mai aproape de domiciliu. ... 76. Potrivit art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de această lege. ... 77. În același sens, art. 56 alin. (2) și alin. (6) lit. a) din Legea nr. 254/2013 stabilește că împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, iar acesta soluționează plângerea prin încheiere motivată. În cazul admiterii plângerii, se dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului ori obligarea administrației penitenciarului să ia măsurile legale care se impun. ... 78. Împotriva încheierii persoana condamnată poate formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. ... 79. Conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabilește de Administrația Națională a Penitenciarelor și după criteriul ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, însă ținându-se seama de regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă. ... 80. De asemenea, conform art. 45 alin. (2) din aceeași lege, transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar se dispune de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. ... 81. Capitolul V din Legea nr. 254/2013 enumeră expres drepturile persoanelor condamnate: libertatea conștiinței, a opiniilor și a credințelor religioase, dreptul la informație, dreptul la consultarea documentelor de interes personal, dreptul la asistență juridică, dreptul de petiționare și dreptul la corespondență, dreptul la convorbiri telefonice, dreptul la comunicări online, dreptul la plimbare zilnică, dreptul de a primi vizite și dreptul de a fi informat cu privire la situațiile familiale deosebite, dreptul la vizită intimă, dreptul de a primi, cumpăra și deține bunuri, dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri, dreptul la asistență diplomatică, dreptul la încheierea căsătoriei, dreptul de a vota, dreptul la odihnă și repausul săptămânal, dreptul la muncă, dreptul la învățământ, dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare. ... 82. Se constată că în capitolul V al titlului III din Legea nr. 254/2013, ce reglementează drepturile persoanei condamnate, nu este prevăzut un drept al condamnatului de a-și alege locul unde execută pedeapsa privativă de libertate. ... 83. De asemenea, nu este reglementat nici dreptul de a executa pedeapsa cât mai aproape de domiciliu, cum nu este prevăzut nici un eventual „drept la transfer“ într-un loc de detenție care este mai apropiat domiciliului decât cel în care este în curs de executare pedeapsa privativă de libertate. ... 84. Formularea unei cereri de către o persoană condamnată cu privire la orice aspect intervenit pe parcursul executării pedepsei nu determină ipso facto includerea unui astfel de demers în categoria drepturilor persoanelor deținute. Aceste drepturi sunt expres reglementate de lege, astfel încât nu orice solicitare formulată de un deținut atrage aplicarea procedurii speciale. ... 85. Argumente suplimentare rezultă din dispozițiile art. 139 din Legea nr. 245/2013, potrivit cărora: (1) Centrele educative și centrele de detenție sunt instituții specializate în recuperarea socială a persoanelor internate, care se înființează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică și sunt în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor. (2) Centrele educative și centrele de detenție se organizează și funcționează prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiției, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) În cadrul centrelor se pot înființa, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, secții interioare sau exterioare, în raport cu regimurile de executare a măsurilor educative privative de libertate, sexul, vârsta persoanelor internate și nevoile de protecție, educație, asistență psihologică și asistență socială ale acestora. (4) În cadrul centrelor de detenție, prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, se înființează secții de arestare preventivă pentru minorii arestați în curs de judecată. (5) Persoana internată execută măsura, de regulă, în cel mai apropiat centru de localitatea de domiciliu, potrivit arondării stabilite de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. ... 86. Totodată, art. 108 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu privire la transferarea deținuților, stabilește: (1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administrației Naționale a Penitenciarelor, în următoarele situații: a) stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în situația în care acesta nu se încadrează în profilul unității; ... b) depășirea capacității de cazare a penitenciarului; ... c) înscrierea deținuților la cursuri de formare profesională ori de instruire școlară; ... d) folosirea deținuților la muncă, la activități de educație și de asistență psihologică și asistență socială; ... e) în cazul deținuților pentru care măsurile de siguranță, de asigurare a ordinii și disciplinei la nivelul penitenciarului sunt neîndestulătoare; ... f) pentru încheierea căsătoriei; ... g) alte motive temeinic justificate. ... (2) Deținuții pot formula cereri de transfer în alt penitenciar. În cazul în care cererile de transfer sunt transmise Administrației Naționale a Penitenciarelor, acestea se remit administrației penitenciarului, în vederea avizării de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege. (3) Cererilor formulate de alte persoane sau organizații nonguvernamentale li se vor da curs doar în măsura în care acestea sunt însușite de către deținuți. (4) Transferarea deținuților la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută laart. 45 alin. (1) din Lege și va ține cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora. ... 87. Se constată, așadar, că apropierea locului de deținere de domiciliu reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea penitenciarului, însă el nu are o valoare absolută, fiind în corelare cu alte aspecte, care țin de specificul național, și anume: regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, dar și de necesitatea ca administrația să poată gestiona deplasările/transferările persoanelor condamnate între penitenciare și să asigure condiții cât mai bune de cazare acestora. ... 88. Rațiunea ce exclude calificarea criteriului de alocare menționat ca drept al persoanei condamnate se sprijină pe necesitatea de a exista un echilibru la nivelul sistemului penitenciar, apt a fi realizat doar de manieră centralizată, Administrația Națională a Penitenciarelor fiind instituția chemată să coordoneze activitatea de executare a pedepselor la nivelul întregului sistem. ... 89. Nu în ultimul rând se constată că stabilirea pe cale de interpretare a unui drept la executarea pedepsei în proximitatea domiciliului poate genera consecințe insurmontabile, având în vedere că nu există un penitenciar în fiecare județ și este necesar a fi asigurată și departajarea pe regimuri de executare și categorii de persoane custodiate pentru gestionarea judicioasă a spațiilor și menținerea unui echilibru just între interesele tuturor persoanelor custodiate. În mod evident condamnarea unei persoane la o pedeapsă ce atrage regimul închis poate să nu mai fie compatibilă cu criteriul penitenciarului aflat în proximitatea domiciliului, dacă în județul respectiv nu există un penitenciar de regim închis. Același raționament este valabil pentru condamnații-femei, în raport cu existența unui singur penitenciar specializat la nivel național. ... 90. Prin urmare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate verifica doar măsurile luate de administrația penitenciarului, ce pot constitui încălcări ale drepturilor persoanelor private de libertate enumerate în capitolul V al legii, în vreme ce măsuri cum sunt cele luate de către Administrația Națională a Penitenciarelor, de respingere a cererilor de transfer, nu pot fi analizate pe calea plângerii reglementate de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013. ... 91. De asemenea, Convenția europeană a drepturilor omului nu recunoaște persoanelor private de libertate dreptul de a alege locul în care să execute pedeapsa. ... 92. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că detenția, ca orice altă măsură care privează o persoană de libertatea sa, implică limitări proprii unei asemenea situații, mai ales asupra vieții sale private și de familie pe timpul executării pedepselor sau a măsurilor privative de libertate, persoanele private de libertate continuând să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale, mai puțin de dreptul la libertate. ... 93. Curtea a reținut că atât textul Convenției, cât și reglementările internaționale privind tratamentul deținuților (Regulile penitenciare europene din 1987 și din 2006, standardele anterioare ale Uniunii Europene și ale Națiunilor Unite, și anume cele din 1973 privind Regulile minime ale Consiliului Europei pentru tratamentul prizonierilor, normele minime ale Organizației Națiunilor Unite din 1955 pentru tratarea prizonierilor) permit familiilor persoanelor private de libertate să comunice cu acestea atât în scris, cât și telefonic, astfel că dificultățile cu care se pot confrunta solicitanții nu sunt, prin urmare, excesive și nu vor face viața de familie imposibilă (în acest sens cauzele Bădulescu contra Portugaliei, Ciupercescu contra României, Polyakova și alții contra Rusiei). ... 94. Raportat la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 martie 2017 în Cauza Polyakova și alții contra Rusiei, este de menționat că regulile europene ale penitenciarelor recomandă alocarea deținuților, pe cât posibil, în penitenciare din apropierea domiciliilor lor, scopul fiind facilitarea vieții de familie și a reabilitării persoanei condamnate. ... 95. Această recomandare își găsește reflectare și în legea națională, respectiv în art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013. ... 96. În acest context, garanțiile specifice art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului se raportează la existența unor mecanisme de echilibrare a intereselor individuale și publice concurente în evaluarea proporționalității măsurii de alocare într-un anume penitenciar, neatrăgând însă calificarea ca drept al persoanei condamnate a recomandării de executare a pedepsei într-un penitenciar situat cât mai aproape de domiciliu. ... 97. Ca atare, relevante în decelarea regulilor de competență sunt exclusiv normele naționale. Or, Legea nr. 254/2013 cuprinde norme de competență numai cu privire la soluționarea plângerilor deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de această lege. ... 98. Stabilirea locului de executare a pedepsei privative de libertate într-un penitenciar cât mai aproape de domiciliu sau transferarea într-un astfel de penitenciar nefiind un drept al persoanei condamnate, cererea de anulare a deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor referitoare la stabilirea locului de executare sau transfer nu este de competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate. ... 99. Pe un alt palier de analiză, se constată că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 254/2013 care stabilesc atribuțiile administrativ-jurisdicționale ale judecătorului de supraveghere nu se referă la controlul măsurilor dispuse de autoritatea ierarhic superioară unității unde a fost desemnat. Soluțiile pe care le poate dispune judecătorul de supraveghere cu ocazia soluționării plângerilor privind încălcarea drepturilor sunt detaliate în art. 56 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, iar modificarea sau anularea poate privi exclusiv măsuri luate de administrația penitenciarului în care judecătorul a fost delegat. ... 100. În concluzie, cererea persoanei condamnate îndreptată împotriva deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor nu se referă la un drept protejat de legea specială a executării pedepselor, motiv pentru care nu intră sub incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care extrag din sfera competenței instanței de contencios administrativ controlul actelor administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. ... 101. Astfel, competența de soluționare a cererilor de acest fel nu aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ci curților de apel, ca instanțe de contencios administrativ, determinate după rangul autorității al cărei act se atacă, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. ... 102. Dispozițiile art. 56 din Legea nr. 254/2013 au fost supuse interpretării și aplicării unitare instanței supreme, care, prin Decizia nr. 14/2017, a stabilit competența în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsurile prin care s-ar fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate, chiar dacă ulterior persoana condamnată a fost transferată definitiv sau temporar. ... 103. Însă decizia menționată rezolvă chestiunea de drept a competenței între judecătorii de supraveghere a privării de libertate sub aspectul soluționării unei plângeri formulate de un deținut care apoi a fost transferat. Decizia nu este aplicabilă și în cazul competenței soluționării cererilor care au ca obiect solicitările de transfer, cele două chestiuni fiind total diferite. ... 104. Pe cale de consecință, raționamentul instanțelor care au atribuit competența de soluționare a cererilor prin care se atacă actele emise de directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate nu își găsește sprijin în normele supuse interpretării și nici în considerentele deciziei interpretative ultim evocate. ... 105. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 473 și 474 din Codul de procedură penală, ... ...