Decizia ÎCCJ nr. 3/2023 (RIL)Punctul VIII

VIII. Opiniile exprimate de specialiști 47. În considerarea art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, specialiștii din cadrul Universității București, Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu, Universității de Vest din Timișoara și Universității din Craiova au fost solicitați să exprime un punct de vedere asupra chestiunii de drept soluționate diferit. ... 48. VIII.1. În punctul de vedere formulat, Universitatea de Vest din Timișoara, în esență, a susținut că în stadiul actual al legislației române nu există configurat juridic un drept al condamnatului cu privire la executarea pedepsei într-un penitenciar situat în aproprierea domiciliului acestuia. ... 49. În speță, decizia de stabilire a locului de detenție nu este o măsură a administrației unui anumit penitenciar, pentru cenzurarea căreia să fie necesară intervenția judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ci o măsură a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu privire la care legea specială (Legea nr. 254/2013) nu conține dispoziții referitoare la competența de soluționare. ... 50. Prin decizia directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor se realizează o clasificare a penitenciarelor (Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 360/2020 privind profilarea locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare) în funcție de numărul locurilor de cazare disponibile, astfel încât să se poată asigura separarea pe regimuri de executare și categorii de persoane custodiate, gestionarea judicioasă a spațiilor și pentru menținerea unui echilibru just între interesele tuturor persoanelor custodiate. De aceea, există penitenciare de maximă siguranță, de regim închis, de regim semideschis și de regim deschis, corespondente ale regimurilor de executare recunoscute de lege. Condamnarea unei persoane la o pedeapsă ce atrage regimul închis poate să nu mai fie compatibilă cu criteriul penitenciarului aflat în proximitatea domiciliului, dacă în județul respectiv nu există un penitenciar de regim închis. Același raționament este valabil pentru condamnații-femei, în raport cu existența unui singur penitenciar specializat la nivel național. ... 51. Decizia directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor referitoare la stabilirea locului de detenție pentru executarea pedepsei și/sau decizia de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar sunt acte administrative emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. ... 52. În consecință, nefiind vorba de un drept protejat de legea specială a executării pedepselor, competența de rezolvare a cererilor în legătură cu acest pretins drept nu aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ci instanțelor de contencios administrativ de drept comun, determinate conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv curților de apel. ... 53. VIII.2. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, în punctul de vedere transmis la dosarul cauzei, a susținut că soluționarea acestei solicitări de anulare a deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei și/sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate. ... 54. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează cadrul general de contestare a unui act administrativ, ale cărei dispoziții vor fi aplicabile numai în măsura în care, potrivit art. 5 alin. (2) din lege, nu există prevăzută printr-o lege organică o altă procedură judiciară (specială) de atacare a respectivului act administrativ. Prin urmare, instanța de contencios administrativ și fiscal analizează un act administrativ numai în condițiile dispozițiilor Legii nr. 554/2004, adică doar dacă nu există prevederi legale exprese (speciale) care să reglementeze o altă modalitate de contestare. ... 55. Soluția la problema de drept analizată rezidă din interpretarea dispozițiilor cuprinse de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 („Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabilește de Administrația Națională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ținându-se seama și de regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă.“), în special teza a II-a a normei, care reglementează un drept al persoanei private de libertate în executarea unei sancțiuni penale. ... 56. Astfel, considerând că alegerea unui penitenciar situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, pentru executarea în acesta a pedepsei la care este supusă respectiva persoană, reprezintă (în mod evident) un drept recunoscut condamnatului, reiese fără dubiu că judecătorului de supraveghere a privării de libertate îi va reveni competența să judece plângerea formulată de către această persoană împotriva dispoziției prin care i-a fost stabilit locul de deținere, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 254/2013. ... 57. Prin urmare, împotriva deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor prin care s-a stabilit locul de detenție sau împotriva deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor prin care se respinge cererea de transfer la alt penitenciar, formulată de către un deținut, se va putea formula plângere în condițiile art. 56 din Legea nr. 254/2013 (care să fie, ulterior, soluționată potrivit textului respectiv - de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în procedura specifică îndeplinirii atribuțiilor particulare ale acestuia față de aducerea la îndeplinire a drepturilor și libertăților acordate deținuților). ... 58. VIII.3. Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în punctul de vedere transmis la dosar, a susținut că instanța competentă material să soluționeze cererea privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei și/sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar este curtea de apel (secția de contencios administrativ și fiscal) de la domiciliul reclamantului/condamnatului. ... 59. În susținerea opiniei formulate s-a arătat că, în capitolul V al titlului III din Legea nr. 254/2013 (intitulat „Drepturile persoanelor condamnate“) nu este prevăzut un drept al condamnatului de a-și alege locul unde execută pedeapsa privativă de libertate. De asemenea, nu este reglementat un drept de a executa pedeapsa cât mai aproape de domiciliu, cum nu este prevăzut niciun eventual „drept la transfer“ într-un loc de detenție care este mai apropiat domiciliului decât cel în care este în curs de executare pedeapsa privativă de libertate. ... 60. Art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 prevede că „Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabilește de Administrația Națională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ținându-se seama și de regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă“. ... 61. Menționarea expresă a proximității penitenciarului de localitatea de domiciliu într-o normă care reglementează organizarea penitenciarelor furnizează un criteriu (important, de altfel) pe care îl va avea în vedere instituția centrală care gestionează penitenciarele la nivelul întregii țări. Acest criteriu va fi coroborat cu alte elemente, cum ar fi regimul de executare, știut fiind faptul că penitenciarele sunt profilate, de regulă, pe câte două regimuri de executare. ... 62. Dintr-o altă perspectivă s-a susținut că procedura reglementată de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 conferă judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența de a soluționa plângerile împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de către administrația penitenciarului în care este desemnat. ... 63. Această procedură nu este aplicabilă în situația în care drepturile persoanelor condamnate sunt încălcate prin deciziile autorității centrale. Un argument în acest sens este regăsit în art. 56 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, text potrivit căruia, în cazul în care admite plângerea, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate „dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului ori obligă administrația penitenciarului să ia măsurile legale care se impun“. ... 64. Din dispozițiile legale evocate rezultă că judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate dispune anularea unui act administrativ, cu condiția ca emitentul acestui act să fie administrația penitenciarului în care activează. Nu există nicio dispoziție legală care să confere acestui judecător „pârghiile“ juridice necesare pentru a putea anula o măsură a Administrației Naționale a Penitenciarelor, chiar dacă măsura se referă la o persoană privată de libertate în penitenciarul la care judecătorul de supraveghere a privării de libertate este desemnat. ... ...