Decizia ÎCCJ nr. 8/2025 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați 24. În conformitate cu dispozițiile art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiștilor în drept penal din cadrul mai multor facultăți de drept, la dosar fiind înaintate punctele de vedere formulate de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Universitatea de Vest din Timișoara și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. ... 25. Colectivul de drept penal din cadrul Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în punctul de vedere formulat, a susținut că organele de cercetare penală din cadrul Direcției Generale Anticorupție au competența să efectueze, prin delegare, în condițiile prevăzute de lege, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent, exclusiv în cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005. ... 26. În argumentarea punctului de vedere formulat s-a arătat că stabilirea competenței procurorului de a efectua personal urmărirea penală în cazul infracțiunilor de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 nu are aptitudinea de a face inaplicabilă reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005. ... 27. De lege lata, organele de cercetare penală din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua acte de cercetare penală doar dacă sunt delegate de procurorul care efectuează urmărirea penală. Potrivit art. 324 alin. (3) și art. 201 din Codul de procedură penală raportat la art. 200 din Codul de procedură penală, delegarea poate fi dispusă doar în vederea administrării anumitor probe și a îndeplinirii altor acte procedurale, la acest mecanism neputându-se recurge în vederea efectuării unor acte procesuale. ... 28. Cu toate acestea, verificarea legalității actelor procedurale efectuate ca urmare a recurgerii la mecanismul delegării se realizează nu numai în funcție de legalitatea actului procesual prin care s-a dispus delegarea, ci și în funcție de competența organului de cercetare penală delegat și de modul în care acesta a dus la îndeplinire activitatea delegată. Legea nu limitează sancțiunea nulității doar la actele procesuale efectuate în cauzele penale, această sancțiune fiind aplicabilă și actelor procedurale. Nu întâmplător în legătură cu sancțiunea nulității nu se face nicio distincție între actele procesuale și procedurale efectuate în cauză. ... 29. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu, în punctul de vedere formulat, a susținut că lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție nu pot efectua acte de cercetare penală prin delegare în alte cauze penale decât în acelea prevăzute în art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005, în considerarea faptului că dispozițiile acestei ordonanțe reglementează o competență specială a acestor organe de cercetare penală, dată atât de specificul infracțiunilor instrumentate, cât și de calitatea specială a persoanelor care sunt vizate de dispozițiile acestei ordonanțe. ... 30. A extinde această competență specială și la alte cauze care nu intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 120/2005, chiar în condițiile existenței unei delegări din partea procurorului, ar echivala cu o aplicare extensivă a dispozițiilor acestei norme speciale și ar ignora scopul pentru care a fost înființată această structură specializată, prin Legea nr. 161/2005, acela de a preveni și combate corupția în rândul unei anumite categorii profesionale - personalul Ministerului Afacerilor Interne. ... 31. În acest context, chiar și în ipoteza efectuării unor acte de cercetare penală în baza unei delegări din partea procurorului competent, este necesară verificarea competenței materiale (infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000) și a competenței personale (infracțiuni săvârșite de personalul M.A.I.), în caz contrar încălcându-se principiile legalității și previzibilității în materia aplicării dispozițiilor procesual penale. ... 32. Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a susținut că lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție au competența să efectueze, prin delegare, în condițiile prevăzute de lege, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusiv în cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005, iar nu și în alte cauze, pe baza delegării. ... 33. În punctul de vedere formulat s-a arătat că, așa cum rezultă din expunerea de motive a O.U.G. nr. 120/2005, rațiunea înființării D.G.A. a vizat întărirea luptei anticorupție, în componenta cea mai sensibilă, respectiv descoperirea infracțiunilor de corupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (minister esențial în funcționarea statului), în contextul pregătirilor României pentru aderare la Uniunea Europeană. Astfel, la origine, D.G.A. a fost înființată ca o structură specializată de poliție judiciară, fapt ce însemna că nu deținea o competență generală ca organ de cercetare penală. În concret, la data adoptării O.U.G. nr. 120/2005 era în vigoare art. 207 din Codul de procedură penală din 1969, potrivit căruia: „Cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției judiciare, pentru orice infracțiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competența altor organe de cercetare penală“. Acest text regla competența de cercetare penală: o competență generală pentru poliția judiciară și o competență specială pentru alte organe de cercetare, precum D.G.A. În timp s-au succedat mai multe modificări legislative, iar prin efectul mai multor dispoziții legale s-a creat categoria polițiștilor judiciari fără competență generală de cercetare, prin derogare de la dispozițiile art. 57 din Codul de procedură penală. ... 34. Existența unui act de delegare nu schimbă cu nimic regimul juridic al actelor întocmite de polițiștii judiciari din cadrul Direcției Generale Anticorupție, în condițiile în care delegarea este o condiție esențială pentru exercitarea competenței acestora, datorită specificului infracțiunilor de corupție. Totodată, limitarea competenței polițiștilor judiciari din cadrul Direcției Generale Anticorupție nu reprezintă o excepție, ci este expresia unei politici penale sectoriale dedicate investigării aprofundate anumitor categorii de infracțiuni. ... 35. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, în punctul de vedere formulat, a susținut că dispoziția legală din cuprinsul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 reprezintă o derogare de la competența generală a organelor de cercetare penală, precum și de la posibilitatea de a efectua acte de cercetare penală în temeiul delegării în oricare cauze aflate în competența proprie a procurorului. ... 36. În cauzele care revin în competența proprie a procurorului, respectarea dispozițiilor referitoare la competența materială și/sau personală a organului de urmărire penală se apreciază prin raportare la procuror - organul judiciar însărcinat cu efectuarea urmăririi penale. Regula generală este aceea că procurorul competent, în faza de urmărire penală, poate dispune prin delegare efectuarea unor acte de procedură/procedurale de către orice lucrător de poliție judiciară din cadrul organelor de cercetare penală, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Direcției Naționale Anticorupție. Potrivit alineatelor următoare, ofițerii și agenții de poliție judiciară își desfășoară activitatea numai în cadrul Departamentului Național Anticorupție, sub autoritatea exclusivă a procurorului-șef al acestui departament, și pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Departamentului Național Anticorupție. ... 37. Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Totodată, cu privire la atribuțiile polițiștilor de frontieră, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române se arată că între atribuții se află și desfășurarea de activități pentru constatarea faptelor penale și - prin organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Poliției de Frontieră Române - efectuarea de cercetări în legătură cu acestea, conform legii [art. 21 lit. u) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001]. Prin urmare, există dispoziții legale exprese care limitează sfera de activități pe care le pot desfășura anumite categorii de lucrători ai poliției judiciare, limitare care operează inclusiv în cazul actelor delegate de către procurorul competent. ... 38. Dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 prevăd că lucrătorii de poliție judiciară au competența să efectueze, în condițiile prevăzute de lege, activități de prevenire și descoperire, precum și actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor. ... 39. Dispoziția legală este clară, în sensul în care procurorul competent poate să dispună (prin delegare) ca lucrătorii de poliție judiciară să efectueze acte de cercetare penală doar în legătură cu infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 și doar dacă acestea ar fi săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor. ... ...