Decizia ÎCCJ nr. 1/2025 (RIL)Punctul VIII

VIII. Opiniile specialiștilor consultați 57. În conformitate cu dispozițiile art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. ... 58. Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu - Facultatea de Drept a opinat în sensul că sesizarea ce formează obiectul prezentului recurs în interesul legii este admisibilă, apreciind că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de sesizare prevăzute de art. 471 din Codul de procedură penală, precum și cele de ordin formal de la art. 472 din Codul de procedură penală, impunându-se dezlegarea problemei de drept prin pronunțarea unei decizii în interesul legii. ... 59. Asupra fondului problemei de drept a opinat în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a art. 174 și a art. 154 alin. (2) din Codul penal, prin data săvârșirii infracțiunii și, implicit, prin data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289-292 din Codul penal, în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități normative ale elementului material, se înțelege data comiterii ultimei modalități normative/ultimului act de executare al ultimei modalități. ... 60. În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 289-292 din Codul penal, în cazul ipotezei realizării, la date diferite, a mai multor modalități normative ale elementului material, presupune calificarea, în prealabil, a naturii juridice a acestor infracțiuni. În acest sens, încadrarea lor în sfera unității naturale de infracțiune sau a unității legale de infracțiune va determina stabilirea momentului de început al calculului termenului de prescripție. ... 61. Din perspectiva laturii obiective, aceste infracțiuni presupun executarea de către autor a mai multor activități concretizate în acte de executare ce se încadrează în conținutul aceleiași infracțiuni care nu sunt însă omogene și care se execută la diferite intervale de timp, caracteristici care ar putea determina includerea acestor infracțiuni în sfera unității legale de infracțiune sub forma infracțiunilor continuate. ... 62. În ipoteza săvârșirii infracțiunii printr-o singură modalitate este incidentă forma clasică a infracțiunii simple, dar dacă fapta s-ar comite prin săvârșirea succesivă a două sau mai multe modalități normative ar apărea ca nejustificată încadrarea aceleiași infracțiuni de corupție într-o altă categorie de infracțiuni: unitate legală, în forma infracțiunii continuate. ... 63. Faptul că activitățile desfășurate de autor nu sunt identice în materialitatea lor nu este de natură să înlăture caracterul lor omogen, câtă vreme diversitatea actelor este dată de modul de concepere a activității infracționale și de specificul acestor infracțiuni care presupun acte comportamentale diferite. În sprijinul ideii unității procesului execuțional este și faptul că, din perspectivă cronologică, acțiuni precum „promisiunea“, „oferirea“, „acceptarea promisiunii“ sunt premergătoare remiterii efective a banilor sau foloaselor, ceea ce face ca actele desfășurate de autor să aibă o succesiune logică și neîntreruptă conferind unitate întregii acțiuni infracționale. ... 64. De asemenea, din perspectiva formelor infracțiunii, aceste activități (promisiunea, oferirea, acceptarea promisiunii) se află în imediata apropiere a actului de executare propriu-zis (predarea banilor sau a foloaselor) și au o legătură intrinsecă cu actul de executare, ceea ce conferă unitate întregului proces execuțional. Faptul că legiuitorul a ales să asimileze actelor de executare activități care sunt specifice actelor preparatorii sau tentativei exprimă preocuparea sa pentru reprimarea eficientă a acestor comportamente infracționale și nu este în măsură să afecteze omogenitatea juridică, câtă vreme fiecare act din structura acțiunii unice se regăsește în descrierea normei de incriminare. ... 65. În acest fel, în mod indubitabil, activitatea infracțională desfășurată sub forma modalităților alternative de comitere a infracțiunilor de corupție se înscrie în categoria unității naturale de infracțiune, săvârșită prin acțiuni distincte, comise la diferite intervale de timp. ... 66. Datorită incidenței mai multor modalități normative ale elementului material, la stabilirea datei săvârșirii infracțiunii este incident modul de calcul specific infracțiunilor cu durată în timp, și anume modelul aplicabil infracțiunilor continue, în care momentul consumării infracțiunii este cel în care se realizează prima modalitate alternativă, când sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii, dar momentul epuizării este cel al finalizării întregii activități infracționale, adică realizarea ultimei modalități alternative, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale. De altfel, ar fi ilogic ca termenul de prescripție a răspunderii penale să înceapă să curgă înainte ca activitatea infracțională să se fi epuizat. ... ...