Decizia ÎCCJ nr. 78/2025 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării 34. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiștilor în drept penal asupra problemei supuse examinării. ... 35. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași a arătat că sesizarea Curții de Apel Oradea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv existența unui litigiu în ultimă instanță, asupra chestiunii de drept nu s-a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau a unui recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și, totodată, chestiunea supusă atenției reprezintă o veritabilă problemă de drept de a cărei dezlegare depinde soluția pe fondul cauzei, în condițiile în care trebuie să se stabilească dacă o modificare legislativă intervenită în structura unei norme de incriminare poate scinda unitatea legală a infracțiunii continuate, dând naștere unui concurs de infracțiuni, în pofida menținerii rezoluției unice a subiectului activ. ... 36. În acest context, s-a arătat că prin Legea nr. 217/2023 s-a realizat o reconfigurare majoră a infracțiunii de viol, întrucât până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, la data de 1 ianuarie 2024, violul săvârșit asupra unui minor reprezenta o formă agravată a infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 din Codul penal, reglementată în alin. (3) lit. c) al aceluiași text de lege, pentru ca, în prezent, fapta să fie incriminată ca o infracțiune distinctă în art. 218^1 din Codul penal, motiv pentru care, așa cum s-a exprimat deja în doctrină, în cazul în care există activități infracționale din care unele se încadrează în infracțiunea de viol și altele în infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor, nu se poate menține omogenitatea juridică a actelor materiale, în pofida unei eventuale unități de rezoluție infracțională, condiție obligatorie pentru reținerea unei infracțiuni săvârșită în formă continuată. ... 37. Astfel, în cazul infracțiunilor cu durată de săvârșire se poate autonomiza activitatea infracțională comisă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2023 de activitatea săvârșită ulterior, cu consecința recalificării juridice, în sensul reținerii a două infracțiuni din aceeași specie, cu atât mai mult cu cât subiecții activi aflați în cursul comiterii unor infracțiuni continuate de viol asupra unor victime minore care pe parcurs au împlinit vârsta de 18 ani au putut lua la cunoștință între momentul publicării (11 iulie 2023) și cel al intrării în vigoare a acestui act normativ (1 ianuarie 2024) de faptul că infracțiunea de viol comisă asupra unui minor a fost incriminată distinct și puteau să își adapteze eventuala rezoluție infracțională inițială unică. Altfel spus, ca urmare a acestei intervenții legislative, s-a impus un eveniment obiectiv care atrage o modificare a unei eventuale rezoluții infracționale unice, respectiv luarea unei noi rezoluții cu privire la continuarea săvârșirii de acte de viol asupra victimei după intrarea în vigoare a noilor reglementări, adică după împlinirea de către victimă a vârstei majoratului. ... 38. Concluzionându-se, s-a arătat că unitatea infracțională legală, sub forma infracțiunii continuate, trebuie să fie scindată și s-a reținut un concurs real de infracțiuni, respectiv între infracțiunea de viol agravat în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) , alin. (3) lit. a) , b) și c) și alin. (3^1) din Codul penal (în forma în vigoare anterior datei de 1 ianuarie 2024), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal/de art. 218^1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, și infracțiunea de viol pentru fapta din 9 ianuarie 2024, încadrată juridic potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data săvârșirii acesteia. ... 39. Facultatea de Drept din cadrul Universității București, făcând trimitere la obiectul sesizării, a arătat că nu poate fi reținut caracterul continuat al infracțiunii de viol, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal care impun ca fiecare acțiune sau inacțiune ce compune infracțiunea continuată să prezinte conținutul aceleiași infracțiuni și cu doctrina care a stabilit că această condiție legală presupune, totodată, ca acțiunile săvârșite succesiv să fie îndreptate împotriva unuia și aceluiași obiect juridic, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2023, modificările aduse infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 din Codul penal și introducerea unei noi infracțiuni, respectiv violul săvârșit asupra unui minor, prevăzută de art. 218^1 din Codul penal, au condus la apariția unor infracțiuni distincte, care diferă atât prin obiectul juridic cât și prin conținutul constitutiv, în condițiile în care anterior acestei intervenții legislative obiectul juridic al infracțiunii de viol era libertatea și integritatea sexuală ale persoanei în general, atât cea a victimei majore, cât și a celei minore, având în vedere că infracțiunea de viol avea în conținutul agravant varianta privind săvârșirea asupra unui minor, or, în prezent obiectul juridic al acestei infracțiuni este diferit, fiind reprezentat exclusiv de libertatea și integritatea sexuală ale persoanei majore, în timp ce prin incriminarea de sine stătătoare a infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor se asigură protecția penală a libertății și integrității sexuale a minorului. Ca atare, faptele comise asupra unui minor, care s-au repetat după ce victima a devenit majoră, își pierd caracterul de continuitate, infracțiunea fiind epuizată ca efect al intrării în vigoare a Legii nr. 217/2023, întrucât, de la acea dată, acțiunile succesive nu mai pot fi încadrate în același fel de infracțiune. ... 40. Totodată, și din perspectiva conținutului obiectiv, faptele nu mai pot fi încadrate în aceeași infracțiune, întrucât, în reglementarea anterioară, infracțiunea de viol avea în conținutul agravant varianta care se raporta la fapta comisă asupra unui minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare [art. 218 alin. (3) lit. c) din Codul penal], iar, în legislația actuală, infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor prevăzută de art. 218^1 din Codul penal incriminează două fapte de bază, atât „violul autentic“, cât și „violul nonviolent“, în cazul acestuia din urmă fapta nemaifiind realizată împotriva minorului prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare. ... 41. În consecință, activitatea infracțională trebuie scindată, întrucât actele repetate de viol comise asupra victimei, atât în perioada când aceasta era minoră, cât și în perioada în care a devenit majoră, până la data de 1 ianuarie 2024, exclusiv, când s-a epuizat caracterul continuat al infracțiunii ca efect al intrării în vigoare a Legii nr. 217/2023, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 218 alin. (1) , alin. (3) lit. a) , b) și c) și alin. (3^1) teza I din Codul penal (varianta în vigoare la data respectivă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, în timp ce faptele de viol comise în perioada 1 ianuarie 2024-9 ianuarie 2024, când victima era majoră, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii continuate de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) , alin. (3) lit. a) și b) alin. (3^2) lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, urmând ca cele două infracțiuni continuate să fie reținute în concurs real. ... 42. Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, contrar opiniilor exprimate de cele două facultăți menționate, a opinat că, în cazul în care infracțiunea continuată de viol s-a consumat când subiectul pasiv era minor, fiind epuizată după intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2023, când victima era deja majoră, încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 218^1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, reținându-se forma-tip sau, după caz, varianta agravată a infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor în raport cu eventualele circumstanțe agravante incidente în cauză, fiind exclusă soluția concursului cu infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 din Codul penal, în contextul în care această infracțiune reprezintă norma generală în materie, care protejează integritatea și libertatea sexuală ale oricărei persoane, iar violul nonviolent sau neconsimțit asupra unui minor incriminat în art. 218^1 din Codul penal este o normă specială, care are ca obiect juridic libertatea și integritatea sexuală ale unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani, motiv pentru care o eventuală abrogare a acestei norme nu echivalează cu dezincriminarea violului săvârșit asupra unui minor prin constrângere, întrucât fapta s-ar circumscrie conținutului constitutiv al normei generale. Așadar, viol neconsimțit comis asupra unui minor reprezintă forma agravată a infracțiunii de viol, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2023, era reglementată în art. 218 alin. (3) lit. c) din Codul penal și, ca atare, incriminarea într-o infracțiune distinctă nu afectează conținutul constitutiv al infracțiunii, ci reprezintă un eveniment legislativ de ordin formal, care asigură continuitatea elementului circumstanțial agravant al comiterii faptei asupra unui minor în legile penale succesive. ... 43. Astfel, fiind îndeplinită condiția continuității incriminării agravantei, s-a arătat că este suficient ca cel puțin una dintre acțiunile din structura infracțiunii continuate să realizeze conținutul constitutiv al formei agravate pentru a se putea reține varianta agravată cu privire la întreaga activitate infracțională, întrucât este îndeplinită condiția omogenității juridice în condițiile în care fiecare acțiune întrunește cel puțin elementele de tipicitate și vinovăția specifice formei de bază a infracțiunii, singura diferență dintre viol și violul neconsimțit asupra unui minor fiind vârsta subiectului pasiv, în condițiile în care la cea din urmă infracțiune victima nu este majoră. ... 44. Nu în ultimul rând, s-a invocat că, deși la momentul reiterării acțiunii din 9 ianuarie 2024 fapta nu se încadra sub imperiul noii reglementări în infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor, întrucât victima împlinise deja 18 ani, inculpatul cunoștea atât faptul că a întreținut anterior acestor modificări legislative relații sexuale neconsimțite cu un minor, cât și limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege pentru violul comis asupra unui minor, astfel că putea și trebuia, la nevoie, beneficiind de consiliere juridică adecvată, să prevadă că în sarcina sa se va reține, în formă continuată, infracțiunea prevăzută de art. 218^1 din Codul penal, care preia funcția jucată de art. 218 alin. (3) lit. c) din Codul penal, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 217/2023, și, ca atare, a avut opțiunea să nu mai săvârșească o altă acțiune sub imperiul legii noi, mai severe. ... ...