Decizia ÎCCJ nr. 78/2025 (HP)Punctul III

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 03.03.2025 · dosar 753/218/2024
Punctul III
III. Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere ale procurorului, părții civile și inculpatului III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție 22. Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât completul este învestit cu soluționarea Dosarului nr. 753/218/2024, în ultimă instanță (adică apel, singura cale ordinară de atac reglementată de art. 408 din Codul de procedură penală împotriva unei sentințe penale prin care se soluționează raportul de drept penal substanțial care face obiectul trimiterii în judecată); soluționarea apelului promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile, în condițiile în care motivul principal care a generat exercitarea acestei căi de atac vizează corecta încadrare juridică a faptelor imputate inculpatului prin actul de sesizare a instanței; și, nu în ultimul rând, instanța supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă asupra chestiunii de drept, nici printr-un recurs în interesul legii, iar aceasta nu face în prezent obiectul unui asemenea recurs. ... ... III.2. Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 23. Pornind de la faptul că în cazul infracțiunii continuate legea penală aplicabilă este cea de la momentul epuizării infracțiunii, adică de la data la care a fost săvârșit ultimul act material, când victima avea deja 18 ani, deși cele mai multe acte materiale au fost comise până la 23 august 2023, când aceasta era minoră, făcând, totodată, trimitere la modificările legislative aduse în materie, prin Legea nr. 217/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 11 iulie 2023, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2024, respectiv introducerea art. 218^1 din Codul penal care reglementează forme agravate sau atenuate ale infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor în funcție de vârsta victimei minore sau a subiectului activ, precum și a alin. (3^2) în art. 218 din Codul penal care, la rândul său, prevede forme agravate ale infracțiuni de viol, inclusiv aceea în care victima se află într-o stare de vulnerabilitate vădită, cauzată de vârstă, boală, handicap fizic sau psihic ori o situație de dependență, instanța de sesizare a constatat că dezlegarea dată de instanța supremă, în recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 17 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 decembrie 2008, potrivit căreia „raportul sexual săvârșit în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, atât înainte, cât și după ce aceasta a împlinit 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b^1) și alin. 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal“, precum și că cele statuate prin Decizia de îndrumare nr. 10 din 25 aprilie 1963 a Tribunalului Suprem, conform cărora „infracțiunile pentru care legea penală prevede anumite trăsături agravate nu constituie infracțiuni de sine stătătoare, în concurs cu infracțiunile de bază la care se referă, ci infracțiuni unice sancționate mai grav prin textele de lege care le reglementează“, nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la cazurile de agravare ale aceleiași forme de bază a infracțiunii de viol, pe când textele legale menționate instituie fiecare atât o formă de bază, cât și forme agravante. ... 24. Suplimentar, s-a reținut că, potrivit principiului aplicării legii penale în timp, dispozițiile art. 218^1 din Codul penal nu pot fi aplicate retroactiv pentru actele materiale săvârșite când victima era minoră, întrucât această normă nu era în vigoare, chiar mai mult la momentul epuizării infracțiunii (9.01.2024) aceasta împlinise deja 18 ani, motiv pentru care încadrarea juridică corectă trebuie să țină seama de normele legale incidente la respectiva dată. ... 25. Pe de altă parte, s-a apreciat, în acord cu susținerile Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, că o asemenea interpretare ar echivala cu o încurajare a subiecților activi de a continua săvârșirea infracțiunii până după ce victima împlinește vârsta majoratului, urmând ca astfel să beneficieze de o pedeapsă mai puțin severă față de tratamentul sancționator prevăzut pentru infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor, însă, într-o asemenea ipoteză, nimic nu împiedică completul de judecată ca la individualizarea pedepsei să ia în considerare anumite circumstanțe agravante (comiterea faptei într-un context de vulnerabilitate a victimei, chiar dacă aceasta este majoră, sau de abuz de putere ori încredere), precum și caracterul continuat al infracțiunii (cu luarea în considerare a întregii activități infracționale, inclusiv din perioada de minorat a victimei), în condițiile în care un principiu fundamental în dreptul penal este cel al legalității, care protejează inculpatul de aplicarea retroactivă a legii penale mai severe, care, de altfel, a intrat în vigoare după ce a încetat starea de minorat a victimei și, totodată, asigură previzibilitatea aplicării sancțiunilor, inclusiv în cazul infracțiunilor continuate pentru care data epuizării are relevanță în identificarea legii aplicabile raportului de drept penal substanțial. ... 26. Concluzionând, instanța de control judiciar a arătat că, în situația în care infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 din Codul penal ar reprezenta forma de bază, iar infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor prevăzută de art. 218^1 din Codul penal ar fi considerată formă agravantă, s-ar putea face aplicarea combinată a acestor texte legale, astfel ca starea de fapt să îmbrace acea formă juridică care să reflecte situația juridică completă. ... 27. Reprezentantul Ministerului Public și partea civilă, prin apărător din oficiu, exprimându-și, pe rând, acordul pentru sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept pusă în discuție din oficiu, au precizat că încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului este infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată, prevăzută de art. 218^1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, astfel cum s-a invocat și în motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei. ... 28. Apărătorul din oficiu al inculpatului C.R., la rândul său, a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curți pentru dezlegarea cu valoare de principiu a problemei de drept ce face obiectul întrebării prealabile pusă în discuție de către instanța de control judiciar și a precizat că încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată clientul său este cea reținută de judecătorul fondului, respectiv infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) , alin. (3) lit. a) și b) și alin. (3^2) lit. d) din Codul penal. ... ... ...
Sursa oficială ↗