Decizia ÎCCJ nr. 38/2026 (HP)Punctul III

III. Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere ale procurorului și inculpatului Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție 19. Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât completul este învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.084/180/2025, în ultimă instanță (adică apel, singura cale ordinară de atac reglementată de art. 408 din Codul de procedură penală împotriva unei sentințe penale prin care se soluționează raportul de drept penal substanțial care face obiectul trimiterii în judecată); soluționarea apelului promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău depinde de lămurirea chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării; și, nu în ultimul rând, instanța supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă asupra chestiunii de drept, nici printr-un recurs în interesul legii, iar aceasta nu face în prezent obiectul unui asemenea recurs. ... Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 20. Pornind de la modalitatea în care este sancționată infracțiunea de ultraj în varianta-tip prevăzută de art. 257 alin. (1) din Codul penal, respectiv prin trimiterea la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile enumerate în acest text, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, instanța de trimitere a precizat că ori de câte ori o persoană comite acte de amenințare și acte de violență în aceeași împrejurare împotriva aceluiași funcționar public se impune reținerea unui concurs de infracțiuni, pentru a se putea aplica, astfel, tratamentul sancționator reglementat de norma de incriminare, în condițiile în care opinia doctrinară (Drept penal, Partea specială II, Curs universitar, C. Rotaru, A.R. Trandafir, V. Cioclei, Editura C.H. Beck), conform căreia în aceste circumstanțe este realizat conținutul constitutiv al unei singure infracțiuni de ultraj sancționată cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea mai gravă, contravine principiului legalității pedepselor, dând posibilitatea judecătorului să identifice care pedeapsă corespunde faptelor concrete cu care este învestit dintre cele prevăzute pentru infracțiunea de amenințare, respectiv de lovire sau alte violențe. Suplimentar, făcându-se trimitere la vechea codificare, care incrimina ultrajul prin amenințare ca variantă-tip, iar cel prin violențe fizice ca formă agravată, fapte sancționate cu pedeapsa închisorii ale cărei limite speciale erau individualizate, s-a concluzionat că o asemenea modalitate de reglementare justifica absorbirea variantei-tip în cea agravată, spre deosebire de actuala reglementare a ultrajului săvârșit prin amenințare, precum și a celui comis prin loviri sau alte violențe, fapte care sunt prevăzute în varianta de bază a infracțiunii. ... 21. De asemenea, raportându-se la doctrină și jurisprudență, potrivit cărora amenințarea cu săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe este absorbită în mod natural în infracțiunea prevăzută de art. 193 din Codul penal, s-a apreciat că o asemenea opinie este discutabil dacă poate fi acceptată doar în situația în care amenințarea persoanei vătămate cu acte de violență fizică este pusă imediat în practică sau și în cazul în care actele de amenințare sunt atât anterioare, cât și ulterioare actelor de violență fizică și vizează aspecte viitoare, cu atât mai mult cu cât infracțiunea prevăzută de art. 206 din Codul penal este fundamental diferită de infracțiunea prevăzută de 193 din Codul penal, de la obiectul său juridic, conținut constitutiv, inclusiv sub aspectul elementului material, până la urmarea imediată. ... 22. Nu în ultimul rând, s-a arătat că, în cazul în care subiectul pasiv adiacent este multiplu, trebuie să se rețină o singură infracțiune de ultraj chiar dacă actele de violență fizică au fost exercitate împotriva mai multor polițiști aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având în vedere că obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 257 din Codul penal este unul complex, obiectul juridic principal fiind format din relațiile sociale referitoare la respectul datorat autorităților de stat, care presupune respect și față de funcționarul care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul respectivei autorități. ... 23. Reprezentantul Ministerului Public și inculpatul F.A.I., prin apărător ales, și-au exprimat, pe rând, acordul pentru sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept puse în discuție din oficiu, fără a prezenta propriile opinii cu privire la aceste probleme de drept. ... ...