Decizia ÎCCJ nr. 64/2023 (HP)Punctul XIII

XIII. Înalta Curte de Casație și Justiție A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 125. Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 3.556/103/2022/a1, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, reține următoarele: ... 126. În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 127. În raport cu textul legal prezentat se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerințe: – întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării; ... – existența unei veritabile chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... ... 128. În speță, se constată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele anterior enunțate. ... 129. Astfel, este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie fiind învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea contestațiilor formulate de contestatoarele-inculpate G.D. și M.C. împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Neamț. ... 130. De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile negative din conținutul art. 475 din Codul de procedură penală, în sensul că asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 131. Cu privire la cerința referitoare la aptitudinea dezlegării prealabile solicitate de a avea legătură cu modul de rezolvare a fondului cauzei se constată că și aceasta este îndeplinită. ... 132. În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală s-a statuat asupra înțelesului ce trebuie atribuit sintagmei „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei“, regăsită în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală. ... 133. S-a subliniat, sub un prim aspect, că între problema de drept a cărei lămurire se solicită - indiferent dacă ea vizează o normă de drept material sau o dispoziție de drept procesual - și soluția ce urmează a fi dată de către instanța de trimitere trebuie să existe o relație de dependență, în sensul în care decizia instanței supreme să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal (Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014, și Decizia nr. 19 din 15 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 23 octombrie 2014). ... 134. În al doilea rând, s-a evidențiat necesitatea ca dezlegarea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării să fie determinantă pentru rezolvarea acțiunii penale sau a acțiunii civile în procesul penal, ceea ce presupune ca respectiva chestiune de drept să vizeze, ca regulă, o problemă de drept material de care depinde soluționarea pe fond a cauzei și doar ca excepție o problemă de drept procesual, aceasta din urmă în măsura în care soluția dată respectivei probleme de drept s-ar repercuta semnificativ asupra rezolvării fondului cauzei (Decizia nr. 11 din 12 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 29 octombrie 2018). ... 135. În fine, s-a apreciat că hotărârile prealabile pronunțate de instanța supremă nu pot conduce la rezolvarea directă a unor chestiuni ce țin de particularitățile factuale ale cauzei și nici la dezlegarea unor probleme pur teoretice, deoarece s-ar crea astfel riscul transformării acestui mecanism de unificare a practicii judiciare fie într-o procedură dilatorie pentru litigii caracterizate prin natura lor ca fiind urgente, fie într-o procedură care se va substitui mecanismului recursului în interesul legii (Decizia nr. 17 din 17 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021). ... 136. În acest context, se constată că cele două probleme de drept cu care a fost sesizată instanța supremă constituie probleme de drept aflate într-o relație de dependență cu soluția ce ar putea fi dată chestiunilor examinate în camera preliminară. ... 137. Astfel, în procedura de cameră preliminară instanța verifică, pe lângă competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor, conform art. 342 din Codul de procedură penală. ... 138. Or, această verificare privește și legalitatea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice din cauză, instanța fiind obligată să analizeze, printre altele, atât modalitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză, cât și necesitatea sesizării judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii unui nou mandat de supraveghere tehnică în privința investigatorilor cu identitate conspirată. ... 139. Dezlegarea prealabilă a acestor probleme de drept ar avea, prin urmare, o înrâurire decisivă nu doar asupra hotărârii finale în camera preliminară, ci, implicit, și asupra evoluției ulterioare a procesului penal, întrucât un material probator diminuat ca urmare a excluderii unor probe administrate nelegal este de natură a influența în mod semnificativ dinamica procesului penal și, implicit, modul de soluționare a acțiunii penale. ... 140. Prin urmare, chiar dacă efectele dezlegării obligatorii date acestor probleme de drept se repercutează într-un mod indirect asupra rezolvării fondului cauzei, legătura dintre hotărârea preliminară și soluționarea cauzei este suficient de însemnată pentru a se considera îndeplinită condiția de admisibilitate analizată. ... 141. În plus, examinarea jurisprudenței relevante și a punctelor de vedere transmise de instanțele judecătorești relevă faptul că problemele de drept supuse analizei au potențialul de a genera practică neunitară, în condițiile în care soluțiile instanțelor nu valorifică o interpretare unanimă a prevederilor supuse analizei, iar punctele de vedere exprimate reflectă această divergență. ... 142. În ceea ce privește cea de a doua problemă a cărei dezlegare se solicită, se impune a fi făcute scurte considerații în raport cu o altă soluție pronunțată de instanța supremă în aceeași procedură, într-o cauză similară. ... 143. Astfel, aceeași instanță de trimitere, respectiv Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a solicitat instanței supreme să se pronunțe cu privire la chestiunea de drept: „Dacă există deja un mandat de supraveghere tehnică care are ca obiect supravegherea video, audio sau prin fotografiere, procurorul este obligat să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți, potrivit art. 148 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, atunci când apreciază că este necesar ca colaboratorul să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video.“ ... 144. Prin Decizia nr. 20 din data de 13 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. 196/1/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie prin care se solicita dezlegarea chestiunii de drept anterior prezentate. ... 145. Această soluție a fost influențată, în mod determinant, de un viciu al sesizării ce a fost făcută printr-o încheiere care nu reflecta poziția unanimă sau majoritară a membrilor completului de judecată, aceștia având opinii divergente cu privire la problema de drept și, în loc să apeleze la procedura prevăzută de art. 394 alin. (5) din Codul de procedură penală, au ales calea solicitării Înaltei Curți de Casație și Justiție de a pronunța o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept aflate în divergență. ... 146. Astfel, întrucât s-a constatat că prin intermediul mecanismului hotărârii prealabile se urmărește rezolvarea acestei divergențe de opinii în alt mod decât cel reglementat prin dispozițiile art. 394 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a reținut că încheierea de trimitere nu îndeplinește condițiile pentru ca Înalta Curte de Casație și Justiție să procedeze la o analiză a fondului chestiunii. ... 147. În consecință, situația premisă în cauza pendinte este diferită de cea prezentată în Dosarul nr. 196/1/2022, astfel încât argumentul care a determinat respingerea ca inadmisibilă a sesizării prin Decizia nr. 20 din 13 aprilie 2022 de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al instanței supreme nu își găsește aplicabilitatea și în prezenta cauză. ... ... B. Cu privire la fondul chestiunilor de drept + Prima întrebare 148. Dacă punerea la dispoziție a infrastructurii necesare de către Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații, în sensul asigurării condițiilor tehnice pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, reprezintă o activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, conform art. 142 din Codul de procedură penală? ... 149. Cu titlu prealabil, trebuie menționat faptul că Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor (în continuare, C.N.I.C.) este un organism din structura Serviciului Român de Informații, creat în contextul ce va fi dezvoltat în cele ce urmează, prin modificarea Legii nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații. Rolul acestui organism este de a asigura accesul organelor de urmărire penală la sistemele tehnice, în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. ... 150. În esență, chestiunea de drept sesizată urmărește să clarifice sfera de cuprindere a noțiunii de „punere în executare“ a mandatului de supraveghere tehnică din conținutul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv dacă aceasta vizează doar activitatea propriuzisă de executare a mandatului sau și pe aceea de asigurare a suportului tehnic necesar. ... 151. Această clarificare prezintă relevanță din perspectiva calificării juridice a respectivelor acte: acte procesuale/ procedurale în competența exclusivă a organului de urmărire penală, cu regimul juridic subsecvent, sau doar suport tehnic, fără a putea fi valorizate/echivalate ca activități de cercetare penală. ... 152. Este de subliniat că dispozițiile legale care reglementează procedura, organele judiciare/autoritățile implicate în activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică au făcut obiectul mai multor evaluări din perspectiva respectării cadrului constituțional și convențional în materie. ... 153. Astfel, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a stabilit că organele care pot participa la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică sunt exclusiv cele enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv „procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale“, statuând că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională. ... 154. Sunt de reținut aspectele învederate de Curte în paragrafele 33 și 34 ale deciziei, respectiv că „activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică este realizată prin acte procesuale/procedurale“, respectiv că „actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activității de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă“. ... 155. Prin această decizie^2, precum și ulterior, Curtea Constituțională a realizat o distincție clară între activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică și cea de suport/sprijin tehnic. ^2 Paragrafele 33-35. ... 156. Prin Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 12 martie 2019), în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parlamentul României, Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, prin paragraful 155, Curtea Constituțională a statuat că „... sprijinul/suportul/concursul tehnic nu poate fi echivalat cu o activitate de cercetare penală, specifică organelor de urmărire penală. De aceea, indiferent de faptul că sprijinul tehnic, acordat în temeiul Legii nr. 14/1992, a vizat perioada de activitate a Codului de procedură penală din 1968 sau a noului Cod de procedură penală, Curtea reține că acest sprijin nu putea fi valorizat ca o activitate de cercetare penală“. ... 157. Ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016), a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, prin care s-a urmărit punerea în acord a dispozițiilor procesual penale cu decizia Curții Constituționale. ... 158. Prin intermediul ordonanței de urgență a fost reglementată posibilitatea ca organele Serviciului Român de Informații să fie desemnate organe de cercetare penală speciale, conform art. 55 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală, pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute în titlul X din Codul penal și infracțiunilor de terorism, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală Codul de procedură penală. Totodată, a fost completată Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu un text de lege nou^3 în baza căruia președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau unul dintre judecătorii anume desemnați este abilitat să verifice modul de punere în aplicare a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală în cadrul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații (art. II pct. 1). ^3 Art. 30^1. ... 159. Corelativ, s-a dispus modificarea art. 8 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, în sensul că au fost introduse două alineate: Pentru relația cu furnizorii de comunicații electronice destinate publicului, Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații este desemnat cu rolul de a obține, prelucra și stoca informații în domeniul securității naționale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit și independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. (...) Condițiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informații cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum și cu alte instituții în cadrul cărora își desfășoară activitatea, în condițiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală speciale.“ (art. IV pct. 1 fraza întâi, fraza a doua, fraza a treia și fraza a patra) ... 160. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 55 din 16 februarie 2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 11 aprilie 2022), în cadrul controlului de constituționalitate a priori efectuat de instanța de contencios constituțional, Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum și dispozițiile art. I pct. 1 fraza a doua, ale art. II pct. 1, ale art. IV pct. 1 fraza a treia și ale art. IV pct. 2 fraza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal au fost declarate neconstituționale. ... 161. În ceea ce privește neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal au fost declarate ca neconstituționale următoarele: – dispozițiile art. I pct. 1 fraza a doua din ordonanță („De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute în titlul X din Codul penal și infracțiunilor de terorism, din dispoziția procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.“); ... – dispozițiile art. II pct. 1 din ordonanță [„(1) Semestrial sau ori de câte ori este nevoie, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau unul dintre judecătorii anume desemnați de către acesta verifică modul de punere în aplicare în cadrul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, cu modificările și completările ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală. (2) Verificarea prevăzută la alin. (1) se face în condițiile prevăzute prin Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Raportul întocmit cu ocazia verificărilor va fi făcut public, prin afișare pe site-ul oficial al Înaltei Curți de Casație și Justiție.“]; ... – dispozițiile art. IV pct. 1 fraza a treia din ordonanță („Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul C.N.I.C. a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit art. 30^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“); ... – dispozițiile art. IV pct. 2 fraza a doua din ordonanță [„Prin excepție, organele Serviciului Român de Informații pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală.“] ... ... 162. Pentru aceasta s-a reținut, în esență, că atribuirea calității de organ de cercetare penală specială Serviciului Român de Informații încalcă prevederile art. 1 alin. (5) , ale art. 26 și ale art. 28 din Constituție (paragraful 158), iar reglementarea competenței președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau a unuia dintre judecătorii anume desemnați de către acesta de a verifica modul de punere în aplicare, în cadrul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală încalcă art. 1 alin. (4) și (5) , art. 124, 126, 131 și 132 din Constituție (paragraful 192). ... 163. Deși prin aceeași decizie s-a analizat și critica referitoare la introducerea, prin actul normativ criticat, pentru prima dată în legislația română, a Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor în condițiile în care nu a fost înființat niciodată printr-un act normativ public (paragraful 194) și s-a apreciat că „în domeniul supravegherii tehnice, reglementat de Codul de procedură penală, simpla indicare a unei structuri/entități/instituții menită să pună în executare mandatele emise, fără consacrarea sa legală, încalcă principiul legalității ...“, nu au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. IV pct. 1 fraza întâi, fraza a doua și fraza a patra din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, dispoziții care prevăd explicit că: „Pentru relația cu furnizorii de comunicații electronice destinate publicului, Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații este desemnat cu rolul de a obține, prelucra și stoca informații în domeniul securității naționale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit și independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. (3) Condițiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informații cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum și cu alte instituții în cadrul cărora își desfășoară activitatea, în condițiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală speciale.“. ... 164. Or, tocmai aceste dispoziții legale conturează rolul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații în relația cu organele de urmărire penală, instituind obligația ca, la cererea acestora, să le asigure accesul nemijlocit și independent la sistemele tehnice proprii, în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, condițiile concrete de acces la sistemele tehnice ale organelor judiciare stabilindu-se prin protocoale de cooperare. ... 165. În luna decembrie a anului 2016 a fost încheiat Protocolul privind cooperarea între Serviciul Român de Informații și Ministerul Public pentru stabilirea condițiilor concrete de acces la sistemele tehnice al Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, înregistrat cu nr. 9.331 din 7 decembrie 2016, respectiv nr. 2.440/C din 8 decembrie 2016 („Protocolul“). ... 166. Protocolul stabilește, în baza Legii nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, modalitatea tehnică de cooperare între instituțiile anterior menționate și asigură, potrivit dispozițiilor art. 12 din respectivul act, și accesul Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la sistemele tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor în aceleași condiții stabilite convențional între cele două instituții semnatare. ... 167. Potrivit art. 3 din Protocol, accesul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Ministerului Public („autoritățile judiciare“) la sistemele tehnice se realizează direct, nemijlocit și independent prin: (i) utilizarea aplicațiilor informatice de interceptare specifice; (ii) managementul țintelor, al mandatelor de supraveghere tehnică și al utilizatorilor conectați la sistem din cadrul structurii; (iii) direcționarea semnalului interceptat și/sau recepționarea acestuia către/de către structuri stabilite de Ministerul Public; (iv) exportarea produselor interceptării prin intermediul aplicațiilor informatice specifice; (v) exploatarea traficului interceptat exclusiv din locațiile proprii și prin intermediul personalului specializat desemnat la nivelul fiecărei autorități judiciare. ... 168. În scopul operaționalizării, autoritățile judiciare au luat măsurile de natură logistică necesare pentru a avea posibilitatea ca, în mod complet autonom, să își marcheze în sistemul informatic centralizat țintele proprii și să aibă propriul administrator în aplicația de exploatare a conținutului sesiunilor interceptate. ... 169. Așa cum este menționat în cuprinsul Protocolului, Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor are atribuții limitate, care vizează doar administrarea sistemului tehnic de stocare a conținutului comunicațiilor transferate de operatorii de comunicații în condițiile din actul de autorizare, introdus în sistem de autoritatea judiciară beneficiară. Procesele tehnice de interceptare a comunicațiilor sunt realizate în centrele operatorilor de telecomunicații, iar conținutul comunicațiilor interceptate este transferat în mod complet automatizat către sistemul de stocare administrat de Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor, fără vreo intervenție umană din partea personalului Serviciului Român de Informații. ... 170. Sistemul administrat de Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor asigură accesul simultan, autonom și independent al autorităților de interceptare administrate și utilizate de către autoritățile judiciare. ... 171. Fiecare autoritate judiciară este complet autonomă în gestionarea și utilizarea propriului flux de acces la sistemul tehnic al Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor. Accesul la conținutul comunicației interceptate se realizează de fiecare autoritate judiciară, conform principiului necesității de a cunoaște, prin introducerea datelor în aplicațiile informatice instalate pe terminalele proprii, care asigură securitatea sistemului și accesul utilizatorilor autorizați la fluxul de comunicații ce formează obiectul măsurii de supraveghere. ... 172. Astfel, fiecare autoritate judiciară are acces exclusiv la datele care privesc „țintele“ (terminalele sau numerele de telefon ori conturile electronice cu privire la care s-au dispus măsuri de interceptare) proprii, în timp ce administratorul sistemului - Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor - nu are acces, din punct de vedere tehnic ori prin personalul propriu, la datele interceptate ca urmare a măsurilor de supraveghere tehnică puse în executare de către respectivele entități judiciare. ... 173. Se asigură, astfel, respectarea dispozițiilor art. 142 alin. (1^1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora: „Pentru realizarea activităților prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) -d) , procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializați din cadrul poliției folosesc nemijlocit sistemele tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea și confidențialitatea datelor și informațiilor colectate.“ ... 174. În consecință, având în vedere că activitatea Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor constă în asigurarea accesului nemijlocit și direct al organelor de urmărire penală la sistemele de interceptare, fără a avea acces din punct de vedere tehnic ori prin personalul propriu, la datele interceptate ca urmare a măsurilor de supraveghere tehnică puse în executare, se constată că punerea la dispoziție a infrastructurii necesare, de către Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații, în sensul asigurării condițiilor tehnice pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, nu reprezintă o activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, conform art. 142 din Codul de procedură penală. ... + A doua întrebare 175. Dacă în procedura prevăzută de articolul 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, precum și de articolul 150 alin. (5) din Codul de procedură penală, sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, aceste dispoziții legale instituind o procedură specială derogatorie de la dispozițiile art. 139 din Codul de procedură penală, în cauză existând un mandat de supraveghere tehnică, emis anterior în temeiul acestor din urmă dispoziții?“ ... 176. În esență, problema este de a se clarifica dacă, odată ce a fost încuviințată de către judecător supravegherea video, audio sau prin fotografiere, mai este necesară o nouă sesizare a judecătorului de drepturi și libertăți în situațiile în care în cauză este introdus un investigator (sau colaborator) ori acesta poate proceda la supraveghere tehnică în baza mandatului anterior emis de către judecător. ... 177. Supravegherea tehnică este reglementată în dispozițiile art. 139 din Codul de procedură penală, iar procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică este reglementată în dispozițiile art. 140 din Codul de procedură penală. ... 178. Dispozițiile art. 148 din Codul de procedură penală reglementează utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor. Toate aceste dispoziții legale fac parte din titlul IV (intitulat „Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii“), capitolul IV (intitulat „Metode speciale de supraveghere sau cercetare“). ... 179. Conform dispozițiilor art. 138 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât supravegherea video, audio sau prin fotografiere, cât și utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare și sunt prevăzute la literele c) și g) . Tot această normă legală, prin alin. (13) , stabilește că prin supraveghere tehnică se înțelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a) -d) , ceea ce înseamnă că supravegherea video, audio sau prin fotografiere este o metodă specială de supraveghere tehnică, iar utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor este o metodă specială de cercetare. ... 180. Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor se înțelege, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (10) din Codul de procedură penală, folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală în scopul obținerii de date și informații cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Rezultă, astfel, că suntem în prezența unei metode de cercetare ce are drept finalitate obținerea de date și informații, fără a putea fi echivalată cu un procedeu probator. ... 181. Așadar, supravegherea video, audio sau prin fotografiere și utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor sunt metode speciale de supraveghere sau cercetare, secrete, utilizate de către autoritățile publice. ... 182. Clarificarea conținutului și sensului art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală și art. 150 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 139 din Codul de procedură penală reclamă interpretarea acestor norme prin utilizarea tuturor metodelor de interpretare pertinente, în scopul justei aplicări a legii. ... 183. Pornind de la interpretarea literală a textelor de lege, dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul procedură penală stabilesc necondiționat și fără excepție că, în situația în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video, este obligatorie sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii unui nou mandat de supraveghere tehnică. Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, o condiționare a demersului procurorului de inexistența unui mandat de supraveghere tehnică obținut anterior autorizării folosirii unui investigator sub acoperire sau a unui colaborator echivalând cu o completare a dispozițiilor legale, ceea ce nu este permis organului judiciar. ... 184. Interpretarea sistematică, bazată pe coroborarea textelor legale de așa manieră încât interpretările acestora să se concilieze, dar și cu interpretarea teleologică, ținând cont de scopul legii, în demersul organului judiciar de stabilire a semnificației unui text legal, conduce la aceeași concluzie. ... 185. În cadrul interpretării sistematice, corelând cele două texte de lege, respectiv dispozițiile art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală și art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, se observă, în primul rând, din cronologia textelor, faptul că dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt subsecvente celor ale art. 139 din Codul de procedură penală, relevând, astfel, un raport de la general la special, între supravegherea tehnică efectuată prin montarea dispozitivelor de înregistrare tehnică pe orice suport fix sau mobil și supravegherea tehnică efectuată prin purtarea dispozitivelor de către investigator sau colaborator. În al doilea rând, se observă o suprapunere doar parțială între sfera infracțiunilor în care se poate dispune supravegherea tehnică și cea a infracțiunilor în care se poate autoriza folosirea unui investigator sub acoperire (respectiv a unui colaborator), care conduce la concluzia unei perspective mai restrictive a legiuitorului în ceea ce privește posibilitatea utilizării metodei speciale de cercetare a investigatorului sau colaboratorului (situație care reprezintă premisa efectuării de fotografii, înregistrări video sau audio de către aceștia). Astfel, în vreme ce art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală condiționează dispunerea măsurii de supraveghere tehnică de posibila săvârșire a unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, metoda de cercetare constând în autorizarea investigatorilor sub acoperire este condiționată, conform art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, de posibila comitere a unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare^4. Această diferență este relevantă tocmai pentru a sublinia distincția dintre situațiile premisă ale dispunerii măsurii de supraveghere tehnică în condițiile art. 139 din Codul de procedură penală, respectiv în condițiile art. 148 alin. (3) raportat la art. 139 din Codul de procedură penală, și diferențele de nuanță pe care le presupune analiza pe care trebuie să o întreprindă judecătorul de drepturi și libertăți în aprecierea proporționalității ingerinței, în fiecare dintre cele două situații. ^4 Potrivit art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală, supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, infracțiunilor la regimul privind substanțele dopante, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Potrivit art. 148 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, infracțiunilor la regimul privind substanțele dopante, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism sau asimilate acestora, de finanțare a terorismului, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, șantaj, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție, al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, al infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori există o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activități infracționale ce au legătură cu infracțiunile enumerate mai sus. ... 186. În ceea ce privește interpretarea teleologică se constată că scopul reglementării art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală este oferirea unei protecții ridicate persoanei vizate de ancheta penală, în considerarea caracterului deosebit de invaziv al metodei de cercetare speciale constând în folosirea unei persoane, investigator sau colaborator, pentru obținerea de date și informații cu privire la comiterea unei infracțiuni, prin efectuarea de fotografii, înregistrări video sau audio de către aceasta. ... 187. Investigatorul sub acoperire sau colaboratorul poate purta dispozitive de înregistrare, aspect care reiese fără echivoc din dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, însă doar în condițiile în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că se respectă o proporționalitate între gravitatea ilicitului penal suspectat și ingerința puternică în viața privată (investigatorul ori colaboratorul, participând la ancheta penală ca interlocutori ai persoanei vizate de aceasta au, ab initio, posibilități sporite de a determina, de a surprinde, de a ocaziona, de a culege date și informații, chiar fără a depăși limitele unei anchete pasive, prin comparație cu un obiect sau o altă persoană care poartă tehnică de supraveghere fără cunoștința sa). ... 188. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor, acela de a acorda o protecție efectivă și adecvată vieții private a persoanei suspectate de comiterea unei infracțiuni, în situația efectuării de înregistrări video sau audio de către un investigator sau colaborator, nu poate fi atins în măsura în care judecătorul de drepturi și libertăți, la momentul emiterii mandatului de supraveghere tehnică, în condițiile art. 139 din Codul de procedură penală, nu a cunoscut folosirea investigatorului sub acoperire ori a colaboratorului și, în consecință, nu a avut posibilitatea de a analiza legalitatea și oportunitatea efectuării de fotografii, înregistrări video sau audio de către acesta. ... 189. Limitările aduse drepturilor fundamentale ale persoanelor trebuie să se supună testului necesității, proporționalității și subsidiarității, motiv pentru care orice restrângere trebuie să aibă loc în condiții stricte și, în speță, autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți. ... 190. Folosirea unor astfel de metode speciale de supraveghere sau cercetare implică un nivel ridicat de ingerință în viața privată a unei persoane, aspect care face necesară trimiterea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale cu privire la importanța controlului exercitat de un magistrat independent (judecătorul) în cauzele în care se impun astfel de măsuri. ... 191. Astfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg pot fi citate, exemplificativ, Cauza Valenzuela Contreras contra Spaniei, Hotărârea din 30 iulie 1998, și Cauza Roman Zakharov c. Rusiei (MC), Hotărârea din 4 decembrie 2015, prin care s-a apreciat că măsurile secrete de supraveghere sau de interceptare a comunicărilor de către autoritățile publice constituie ingerințe ale unei autorități publice în dreptul la respectarea vieții private și a corespondenței, o astfel de ingerință încălcând articolul 8 § 2 din CEDO, cu excepția cazului în care, „în conformitate cu legea“, urmărește unul sau mai multe scopuri legitime în temeiul paragrafului 2 și, în plus, este „necesară într-o societate democratică“ pentru a le atinge (Hotărârea Kopp împotriva Elveției din 25 martie 1998, Rapoartele 1998-II, p. 539, § 50). ... 192. În același context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „... este conștientă de dificultățile implicate de lupta împotriva infracțiunilor grave și de necesitatea ca autoritățile să recurgă uneori la metode de anchetă mai elaborate. Convenția nu împiedică, în stadiul de pregătire a materialului de urmărire penală și când natura infracțiunii o poate justifica, folosirea de surse precum informatori anonimi ... Recurgerea la astfel de surse este acceptabilă doar dacă este însoțită de garanții adecvate și suficiente împotriva abuzurilor, în special în cadrul unei proceduri clare și previzibile pentru autorizarea, punerea în aplicare și controlul măsurilor de anchetă în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 februarie 2008, în Cauza Ramanauskas împotriva Lituaniei (MC), pct. 51]“. ... 193. Din această jurisprudență se poate trage concluzia că principala condiție pentru a nu fi încălcat art. 8 § 2 din CEDO este aceea ca ingerința să fie „prevăzută de lege“, respectiv să aibă un temei în dreptul intern, care să respecte toate condițiile de calitate ale legii. ... 194. Astfel, nu este suficient ca ingerința să fie prevăzută de o lege previzibilă, cu reguli clare și detaliate, ci este imperios necesar ca autoritățile statului, când folosesc astfel de metode speciale de supraveghere sau cercetare, să respecte întocmai dispozițiile legale. ... 195. Curtea Constituțională a României, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală^5, a analizat conformitatea acestora cu cadrul constituțional și convențional, iar prin considerentele acesteia^6 a statuat că pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 141 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, atunci când procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice în vederea obținerii de fotografii sau înregistrări video, legiuitorul a impus obligația de a sesiza judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică, „dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător“. Parcurgerea acestei proceduri este considerată de către Curte ca fiind o „garanție expresă a respectării condițiilor restrângerii exercițiului dreptului la respectarea vieții private și de familie prevăzute de lege și a dreptului la un proces echitabil“. ^5 Decizia nr. 50 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 13 aprilie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, această excepție și a constatat că dispozițiile art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. ^6 Paragrafele 22-23. ... 196. Totodată, instanța de contencios constituțional a subliniat că „... procedura care reglementează utilizarea colaboratorilor este clar și strict reglementată, sub controlul procurorului și, respectiv, al judecătorului de drepturi și libertăți. [...]“ ... 197. În consecință, caracterul special al procedurii ce nu permite derogări, argumentele ce țin de rolul conferit judecătorului de drepturi și libertăți în arhitectura procesului penal în contextul separării funcțiilor judiciare, aspectele reliefate de jurisprudența anterior menționată cu privire la standardul constituțional și convențional de protecție a libertăților individuale impun concluzia că, în cazurile în care procurorul recurge la procedura prevăzută de art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, este obligat să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți chiar și în cazul existenței unui mandat de supraveghere emis anterior, exigență legală care, sub niciun temei, nu poate fi eludată. ... ... ...