Decizia ÎCCJ nr. 58/2023 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 101. În urma examinării sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 2.168/321/2021, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, a raportului întocmit de judecătorul-raportor și a problemelor ce se solicită a fi dezlegate, constată următoarele: 1. Cu privire la admisibilitatea sesizării 102. În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 103. Așadar, textul legal mai sus enunțat determină aria restrictivă a examinării pe care o efectuează Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei hotărâri prealabile și stabilește mecanismul, scopul și condițiile de admisibilitate. ... 104. Referitor la ultimul aspect menționat mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: – chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecății, în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – chestiunea de drept pusă în discuție să fie una veritabilă, dificilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei și ... – chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs, în curs de soluționare. ... ... 105. Verificând regularitatea învestirii prin raportarea acestor condiții de admisibilitate la sesizările ce fac obiectul prezentei cauze, se constată că acestea sunt îndeplinite cumulativ, punctele de vedere transmise de instanțele de judecată cu privire la rezolvarea problemei de drept fiind divergente, chiar dacă una dintre opiniile susținute este minoritară. ... 106. Astfel, se constată că, în cauză, este îndeplinită prima condiție, potrivit căreia solicitarea de lămurire a problemei de drept aparține unei instanțe învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe rolul căreia se află înregistrat Dosarul nr. 2.168/321/2021, având ca obiect apelul formulat de inculpatul D.N. împotriva Sentinței penale nr. 256 din data de 5.12.2022, pronunțată de Judecătoria Târgu-Neamț în Dosarul nr. 2.168/321/2021. ... 107. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv chestiunea de drept pusă în discuție să fie una veritabilă, dificilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, se constată că și aceasta este îndeplinită, în raport cu punctele de vedere transmise de curțile de apel și instanțele arondate acestora. ... 108. De asemenea, este îndeplinită și condiția potrivit căreia chestiunea de drept pusă în discuție trebuie să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei, apreciind că rezolvarea dată chestiunii de drept este susceptibilă de a avea consecințe juridice directe asupra modului de soluționare a cauzei, vizând practic incidența sau nu a cauzei de încetare a procesului penal constând în prescripția generală a răspunderii penale. ... 109. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie este învestită cu soluționarea apelului formulat de inculpatul D.N. împotriva Sentinței penale nr. 256 din data de 5.12.2022, pronunțată de Judecătoria Târgu-Neamț în Dosarul nr. 2.168/321/2021, context în care soluționarea pe fond a cauzei depinde de rezolvarea chestiunii de drept ce formează obiectul prezentului raport. ... 110. Totodată, se apreciază că și condiția ce vizează caracterul de actualitate a problemei de drept invocate în cauză este îndeplinită. Astfel, din verificările efectuate la nivelul instanței supreme rezultă că nu au fost pronunțate hotărâri în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la chestiunea de drept supusă analizei și nici nu face obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 111. Și în ceea ce privește hotărârile prealabile, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu a pronunțat hotărâri prin care să fi fost dezlegată problema de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 199 din Codul penal. ... ... 2. Cu privire la fondul chestiunii de drept 112. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că problema de drept dedusă judecății se soluționează în sensul stabilirii incidenței termenului de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal în cazul infracțiunii incriminate de art. 193 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 199 alin. (1) din Codul penal. ... 113. Raționamentul juridic prin care se ajunge la soluția stabilirii incidenței termenului de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal în cazul infracțiunii incriminate de art. 193 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 199 alin. (1) din Codul penal decurge din considerentele Deciziei nr. 1/10.02.2015, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2015) care a analizat caracterul autonom sau atenuant, respectiv natura juridică de cauză de reducere a pedepsei în cazul art. 308 din Codul penal prin raportare la art. 295 Cod penal. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că „varianta agravată sau atenuată a unei infracțiuni presupune mai întâi condițiile conținutului variantei-tip, la care se adaugă anumite elemente circumstanțiale care pot să se refere la aspectul material sau moral al faptei, la obiectul sau subiecții faptei ori la locul și timpul săvârșirii faptei, imprimându-i acesteia, în abstract, o gravitate mai ridicată sau mai redusă. Așadar, aceeași faptă poate fi deci incriminată, pe lângă forma tipică, în una ori mai multe variante, agravate sau atenuante, care corespund conceptului faptei prevăzute de legea penală în configurația tipică, deosebindu-se de aceasta prin anumite elemente circumstanțiale.(...) Este adevărat că atât elementele circumstanțiale, atenuante, cât și cauzele de reducere a pedepsei se referă la anumite împrejurări, stări, situații, întâmplări, calități sau alte date care au legătură cu fapta sau cu persoana inculpatului, ceea ce poate crea confuzie din perspectiva efectelor acestora (Ștefan Daneș, Vasile Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 111).(...) Deosebirea dintre ele rezidă în faptul că, în timp ce condițiile privind existența infracțiunii, deși extrinseci activității incriminate, fac parte din conținutul incriminării, cauzele de reducere sunt exterioare conținutului infracțiunii și au efecte doar în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei, fiind criterii de individualizare a pedepsei (Ștefan Daneș, Vasile Papadopol, op. cit, p. 112).“ ... 114. Pentru identitate de rațiune, dispozițiile a căror interpretare se solicită în cauza de față nu constituie doar o cauză de agravare a pedepsei, întrucât prin voința legiuitorului o anume calitate a subiectului activ al infracțiunii (element circumstanțial de realizarea căruia depinde existența infracțiunii) a determinat crearea unei alte variante, care reflectă prin intermediul limitelor de pedeapsă proprii un alt grad de pericol social abstract. ... 115. Norma cuprinsă în art. 193 din Codul penal, care incriminează lovirea sau alte violențe, reprezintă norma de incriminare a variantei-tip a faptei de lovire sau alte violențe conținând condițiile obiective și subiective care se cer îndeplinite cumulativ pentru ca fapta să constituie infracțiune. Spre deosebire de art. 193 din Codul penal, art. 199 alin. (1) din Codul penal conține o dispoziție de trimitere la variantele-tip ale infracțiunilor prevăzute de art. 188, art. 189 și art. 193-195 din Codul penal și o dispoziție de majorare cu o pătrime a maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, dacă faptele au fost săvârșite asupra unui membru de familie. ... 116. Trimiterea din conținutul art. 199 din Codul penal la dispoziția și pedeapsa din norma prevăzută în art. 193 din același cod constituie un procedeu de tehnică legislativă care, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, poate avea funcție complinitoare, de extensiune sau de excludere. În cazul în care îndeplinește o funcție complinitoare, norma la care se face trimitere întregește conținutul normei de trimitere, în care nu s-a dorit să se repete situații anterior reglementate (dispoziția ori sancțiunea). Prin această soluție de tehnică legislativă, între cele două norme juridice se creează o legătură în plan normativ, una devenind suportul juridic al celeilalte. Consecințele relației dintre cele două norme sunt stabilite de art. 5 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, respectiv limitele de pedeapsă sunt preluate și păstrate de norma incompletă (art. 199 din Codul penal), chiar în cazul abrogării normei completatoare [art. 193 alin. (2) din Codul penal], afară de cazul în care printr-o lege s-ar dispune altfel. ... 117. Astfel, în cazul dispoziției legale analizate, respectiv art. 199 din Codul penal, trimiterea pe care textul o face la dispoziția din art. 193 din Codul penal are rolul de a preciza cadrul juridic al acestei ultime reglementări, când fapta este săvârșită asupra membrilor de familie. Reglementarea din art. 199 din Codul penal funcționează pe structura normei de incriminare prevăzute de art. 193 din Codul penal, pe care o extinde în ceea ce privește calitatea subiecților infracțiunii (membri de familie), și, ca o consecință a acestei modificări, legiuitorul a adaptat limitele superioare de pedeapsă la gradul de pericol social abstract, prin majorarea maximului cu o pătrime. ... 118. Prin prevederea unui maxim special al pedepsei mai ridicat pentru infracțiunile prevăzute de art. 188, art. 189 și art. 193-195 din Codul penal (majorat cu o pătrime), dacă faptele au fost săvârșite asupra unui membru al familiei, legiuitorul a urmărit și garantarea, respectarea și protejarea relațiilor de familie și descurajarea violenței domestice, însă această majorare nu este de natură să creeze o nouă infracțiune-tip. ... 119. Astfel, infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 din Codul penal constituie infracțiunea-tip, reprezentând forma de bază, în timp ce dispozițiile art. 199 din Codul penal imprimă infracțiunii-tip prevăzute de art. 193 o formă agravată, dacă fapta este săvârșită asupra unui membru de familie. ... 120. În raport cu aceste considerații, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 199 alin. (1) din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută de lege, astfel cum este definită de art. 187 din Codul penal, se înțelege pedeapsa prevăzută pentru forma agravată a infracțiunii (limita maximă majorată cu o pătrime), respectiv închisoare de la 6 luni la 6 ani și 3 luni sau amendă. În acest context, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, în modalitatea violenței în familie, prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 199 alin. (1) din Codul penal, este cel arătat de art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal. ... 121. În consecință, pentru argumentele prezentate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 2.168/321/2021 și se va stabili că: ... 122. Termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe în modalitatea violenței în familie, prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 199 alin. (1) din Codul penal, este cel arătat de art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal. ... ... ... ...