Decizia ÎCCJ nr. 57/2023 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție - Admisibilitatea sesizării 80. Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea curților de apel sau a tribunalelor, învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. ... 81. Pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de articolul anterior menționat, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 82. Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 83. În speță, se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie fiind învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului în ultimă instanță. ... 84. De asemenea, este îndeplinită condiția existenței unei probleme de drept, susceptibilă de a fi rezolvată în mod diferit de către instanțe. Dovadă fac în acest sens punctele de vedere diferite trimise de curțile de apel, însoțite în unele cazuri și de hotărâri judecătorești în care problema supusă analizei a primit soluții diferite. Deși s-ar putea argumenta că esența întrebării adresate de instanța de trimitere vizează modul în care se poate proba (mijloacele de probă/procedeele probatorii) îmbibația alcoolică a persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul și, drept urmare, s-ar putea susține că nu ar fi o veritabilă problemă de drept, ci un aspect care ține de probațiune, și care excedează cadrului legal prevăzut de art. 475 din Codul de procedură penală, din modul în care este formulată întrebarea și modul cum a fost înțeleasă de unele instanțe rezultă că instanța de trimitere nu a avut în vedere doar lămuriri cu privire la mijloacele probatorii care pot fi utilizate pentru a stabili dacă persoana căreia i s-a încredințat vehiculul „se află sub influența alcoolului“, ci a solicitat instanței supreme să stabilească dacă se poate reține infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (3) din Codul penal în sarcina persoanei care încredințează un autovehicul unei alte persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului și care a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea determinării alcoolemiei. ... 85. În ceea ce privește condiția ca problema de drept a cărei dezlegare se solicită să nu fi fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, constată că este de asemenea îndeplinită, în sensul că nu s-a statuat asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Deși se poate argumenta că problema de drept ce face obiectul acestei trimiteri a fost rezolvată implicit prin Decizia nr. 14 din 25 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a statuat că pentru a fi întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal este necesar ca persoana căreia i se încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, trebuie observat că în prezenta cauză persoana căreia i se încredințează vehiculul săvârșește infracțiunea de refuz de prelevare de mostre biologice. Situația particulară din speță a permis efectuarea unor probe care atestă că persoana care a condus vehiculul consumase băuturi alcoolice și cel care i-a încredințat vehiculul cunoștea acest lucru, dar esența chestiunii supuse dezlegării vizează posibilitatea reținerii infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal atunci când în sarcina celui căruia i-a fost încredințat vehiculul se reține infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. ... 86. Totodată, se constată că în cauză este îndeplinită și condiția ca de soluționarea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării ... 87. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că rezolvarea problemei de drept vizând îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal, în cazul încredințării unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care știa că se află sub influența alcoolului, în cazul în care aceasta din urmă săvârșește infracțiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice în vederea determinării alcoolemiei, implică un examen juridic plasat în două coordonate distincte. ... 88. Prima ipoteză se referă la situația în care persoana căreia i s-a încredințat vehiculul săvârșește infracțiunea de refuz de prelevare de probe biologice, fără existența unor probe care să ateste faptul că a consumat alcool. ... 89. Rațiunea pentru care legiuitorul a incriminat fapta prevăzută de art. 337 din Codul penal este aceea de a face efectivă posibilitatea de a-l sancționa pe conducătorul unui vehicul care conduce sub influența alcoolului sau substanțelor psihoactive, chiar dacă acesta refuză testarea. În lipsa incriminării faptei de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, multe din persoanele surprinse conducând un vehicul sub influența alcoolului sau a unor substanțe psihoactive ar adopta un astfel de comportament, pentru a împiedica tragerea la răspundere penală. Obiectul juridic al acestei infracțiuni constă în relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, siguranță garantată și de obligația conducătorilor auto de a se supune controlului și prelevării de mostre biologice atunci când sunt suspectați de consumul de alcool sau substanțe psihoactive. În mod secundar, prin intermediul acestei incriminări se protejează relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, deoarece permite sancționarea conducătorului auto în cazul neconformării acestuia la testare, comportament ce împiedică organele judiciare să verifice săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 336 din Codul penal. Ca atare, refuzul ori sustragerea de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei sau prezenței unor substanțe psihoactive este suficientă pentru reținerea acestei infracțiuni, chiar în absența consumului de alcool sau substanțe psihoactive. ... 90. Din această perspectivă, infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevare de probe biologice apare ca fiind un substitut pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Aceasta justifică întrebarea dacă, în contextul infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal, nu se poate activa răspunderea penală a celui care încredințează un vehicul nu doar în cazul în care persoana căreia i l-a încredințat se află sub influența alcoolului sau a unor substanțe psihoactive, ci și în situația în care aceasta refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice. ... 91. Deși persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul nu îi poate fi stabilită îmbibația alcoolică din cauza refuzului sau sustragerii de la prelevarea de mostre biologice, cel care i-a încredințat autoturismul nu poate răspunde pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (3) din Codul penal, deoarece principiul legalității împiedică interpretarea normei penale prin analogie. Dacă art. 335 alin. (3) din Codul penal se referă la situațiile prevăzute în alin. (1) sau (2) , ale aceluiași articol, sau la situația în care persoana se află sub influența alcoolului sau a unor substanțe psihoactive, nu se poate constata îndeplinirea condițiilor de tipicitate și atunci când persoana căreia i-a fost încredințat autovehiculul refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice. Pe lângă acest argument, care ține de legalitatea incriminării, trebuie avut în vedere faptul că art. 335 alin. (3) din Codul penal prevede și o condiție care ține de latura subiectivă, și anume ca cel care încredințează vehiculul să fi știut că persoana căreia i l-a încredințat se află sub influența alcoolului, adică această stare să fie preexistentă și cunoscută celui care încredințează vehiculul. În cazul refuzului sau sustragerii de la prelevarea de mostre biologice, activitatea infracțională este ulterioară momentului încredințării vehiculului și, drept urmare, această condiție nu este îndeplinită. ... 92. În cea de a doua ipoteză, persoana căreia i-a fost încredințat vehiculul refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice, dar cel care i-a încredințat vehiculul știe că se afla sub influența alcoolului și există în acest sens probe la dosar (situația de fapt din cauza ce a prilejuit prezenta trimitere spre dezlegare a problemei de drept). ... 93. Pentru această situație este necesar să avem în vedere o dezlegare dată anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție. Conform Deciziei nr. 14/2020 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, „în interpretarea dispozițiilor art. 335 alin. (3) din Codul penal, care incriminează fapta unei persoane de a încredința un vehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știa că se află sub influența alcoolului, acestea trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge“. Ca atare și în prezenta analiză trebuie să înțelegem prin persoană aflată „sub influența alcooluluiˮ o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. ... 94. Cu privire la acest aspect este relevant dacă îmbibația alcoolică într-o cauză penală cu un asemenea obiect se poate stabili prin orice mijloc de probă sau dacă se face exclusiv prin mijloace de probă cu caracter științific (expertiză medico-legală). Deși această problemă a făcut obiectul unei trimiteri anterioare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 52 din 28 septembrie 2022, a respins ca inadmisibilă sesizarea privind modalitatea prin care se poate stabili îmbibația alcoolică a unei persoane, statuând că prin întrebarea adresată se urmărește, de fapt, stabilirea standardului probatoriu ce trebuie avut în vedere pentru dovedirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, aspect ce nu poate face obiectul procedurii reglementate de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, în contextul prezentei cauze, dezlegarea dată unei asemenea probleme este parte integrantă a soluționării problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 95. Când instanța este chemată să decidă dacă îmbibația alcoolică a unei persoane este peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, trebuie să respecte un standard probator. ... 96. În Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, prin care a fost declarată neconstituțională sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“, se statuează că îmbibația alcoolică relevantă pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este cea de la momentul depistării în trafic a conducătorului vehiculului, și nu cea de la momentul recoltării mostrelor biologice. Pentru stabilirea îmbibației alcoolice la un moment anterior celui al recoltării mostrelor biologice, nu poate fi avut în vedere decât un calcul retroactiv al alcoolemiei, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi stabilită decât prin intermediul unei probe științifice. ... 97. Respectarea condițiilor de legalitate în administrarea probatoriului impune ca valoarea îmbibației alcoolice să fie stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 7 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, parte integrantă din Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013, și cele din Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013, care prevăd că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una față de cealaltă, iar în cazul în care nu s-au recoltat două astfel de mostre estimarea retroactivă a alcoolemiei nu se va putea efectua. ... 98. Modalitatea în care se stabilește îmbibația alcoolică nu este un element de tipicitate al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, dar condiția ca îmbibația alcoolică să fie „de peste 0,80 g/l alcool pur în sângeˮ este o astfel de condiție, pentru că fără depășirea acestei limite se poate reține doar o contravenție, nu o infracțiune. Existența sau inexistența acestei condiții de tipicitate nu poate fi stabilită decât printr-o probă științifică (un calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală), și nu cu ajutorul altor mijloace probatorii. Acesta este motivul pentru care există obligativitatea recoltării mostrelor biologice în cazul depistării în trafic a unui conducător auto care are o concentrație de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (echivalentul a 0,80 g/l alcool pur în sânge), iar valoarea obținută cu aparatul etilotest nu este aptă din punct de vedere probatoriu să conducă la stabilirea existenței unei infracțiuni. ... 99. De asemenea, restrângerea mijloacelor probatorii în cazul acestei infracțiuni este confirmată de existența infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, incriminarea unei asemenea fapte fiind necesară în condițiile în care săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe nu poate fi probată decât prin prelevarea unor mostre biologice care să ateste depășirea valorii de 0,80 g/l alcool pur în sânge. ... 100. În concluzie, pentru îndeplinirea condițiilor de tipicitate obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Codul penal, este necesar ca, pentru persoana căreia i-a fost încredințat vehiculul, să existe o depășire a valorii îmbibației alcoolice de 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar această valoare să fie probată printr-o probă științifică (expertiză medico-legală), și nu prin alte mijloace probatorii. ... ...