Decizia ÎCCJ nr. 52/2026 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării 70. Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printrun recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. ... 71. Ca atare, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de dispozițiile legale anterior menționate, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 72. Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 73. În speță, este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel București fiind învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului în ultimă instanță. ... 74. De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 1.902/III-5/2025 din 23 ianuarie 2026 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 75. Este îndeplinită și condiția existenței unei probleme de drept, susceptibilă de a fi rezolvată în mod diferit de către instanțe. Dovadă fac în acest sens punctele de vedere diferite exprimate de instanțe. ... 76. Cu privire la condiția existenței unei legături între chestiunea de drept supusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei, în doctrină s-a evidențiat că aceasta este îndeplinită ori de câte ori interdependența procedurilor specifice cauzei influențează într-o măsură soluționarea fondului, soluția dată acțiunii penale sau civile în procesul penal. În speță este îndeplinită această condiție, deoarece problemele de drept ce fac obiectul cauzei de față vizează dezlegarea definitivă a raportului juridic de drept penal dedus judecății, respectiv stabilirea încadrării juridice a faptelor cu care a fost sesizată instanța de trimitere, de lămurirea acestei chestiuni depinzând soluția ce va fi pronunțată în cauză. ... 77. În consecință, se constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării. ... ... XI.2. Cu privire la fondul sesizării 78. Problema de drept cu care a fost sesizată instanța supremă în vederea dezlegării vizează întrunirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie în ipoteza în care obiectul material este reprezentat de droguri de risc, în sensul Legii nr. 143/2000, aflate în afara circuitului civil, sau dacă, dimpotrivă, există un concurs de calificări, iar fapta trebuie încadrată exclusiv în infracțiunea de trafic de droguri de risc, în modalitatea „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“, eventual în concurs cu alte infracțiuni absorbite în infracțiunea de tâlhărie. ... 79. Analiza acestei probleme de drept impune examinarea, cu prioritate, a aptitudinii drogurilor, astfel cum sunt definite de Legea nr. 143/2000, de a constitui obiect material al infracțiunii de furt, absorbită în infracțiunea complexă de tâlhărie. ... 80. În dispozițiile art. 228 alin. (1) din Codul penal este incriminată fapta de luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a șil însuși pe nedrept, iar în alin. (2) se prevede sancționarea faptei comise de cel căruia bunul îi aparține în întregime sau în parte, împotriva celui care are posesia sau detenția legitimă a bunului. ... 81. Obiectul material al infracțiunii de furt este reprezentat de orice lucru care are o existență fizică, o minimă importanță economică și care poate fi sustras din posesia sau detenția altei persoane. ... 82. Poate fi obiect material al furtului și un bun mobil care se află în posesia sau detenția nelegitimă a altei persoane, în cazul în care acesta este sustras de o altă persoană decât proprietarul, posesorul ori detentorul legitim de la care bunul a fost anterior sustras, sau un bun mobil a cărui deținere este interzisă de lege. ... 83. Incluzând în conținutul ei furtul, infracțiunea complexă de tâlhărie prevăzută de art. 233 din Codul penal are ca obiect material un bun mobil, aflat în posesia sau detenția altuia, asupra căruia se exercită acțiunea de luare fără consimțământ. Textul legal nu condiționează existența infracțiunii de caracterul licit al bunului și nu limitează noțiunea la bunurile aflate în circuitul civil. ... 84. În dreptul civil, bunurile scoase din circuitul civil nu pot constitui obiectul unor raporturi juridice patrimoniale valide. Cu toate acestea, dreptul penal operează cu un concept autonom al bunului mobil față de cel din dreptul civil. Ceea ce interesează nu este apartenența bunului la circuitul civil, ci existența sa materială, susceptibilitatea de apropriere, valoarea economică de fapt, să se afle în posesia sau detenția unei persoane. ... 85. Astfel, s-a subliniat că „dreptul penal protejează posesia de fapt, chiar și atunci când aceasta este viciată sau ilicită“^9. ^9 V. Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. III, Ed. Academiei, București, 1971, p. 45. ... 86. Drogurile își păstrează caracterul de bunuri în accepțiunea dreptului penal, deoarece au o existență fizică determinată, sunt susceptibile de apropriere și posedă o valoare economică intrinsecă, indiferent de situația lor juridică în dreptul civil, aspect care justifică protecția posesorului, chiar și a celui nelegitim, împotriva deposedărilor nelegale realizate de terți. ... 87. În sensul îndeplinirii criteriilor mai sus arătate sunt și dispozițiile din art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000, potrivit cărora drogurile sunt definite ca „plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III“. În dispozițiile de la literele c) și d) din același articol drogurile sunt clasificate în: droguri de mare risc - drogurile înscrise în tabelele nr. I și II [lit. c) ] și droguri de risc - drogurile înscrise în tabelul nr. III [lit. d) ]. ... 88. Dat fiind faptul că legiuitorul ocrotește posesia ori detenția ca stare de fapt a lucrurilor mobile cu o minimă valoare economică, iar drogurile de risc sunt astfel de lucruri, ele reprezintă bunuri în sensul art. 228 alin. (1) din Codul penal. Caracterul ilicit al bunului nu exclude protecția penală a posesiei sau detenției de fapt. Dreptul penal nu protejează exclusiv patrimoniul licit, ci relațiile sociale privind stăpânirea bunurilor, chiar dacă acestea sunt deținute fără drept. Codul penal nu condiționează existența infracțiunii de caracterul licit al bunului. Interpretarea noțiunii trebuie realizată autonom, în raport cu finalitatea normei penale. ... 89. Întrucât legea nu impune cerința ca bunul să se afle în circuitul civil, drogurile pot forma obiectul material al infracțiunii de furt. ... 90. A interpreta noțiunea de „bun mobil“ în sens restrictiv, prin excluderea drogurilor, ar echivala cu adăugarea la lege a unei condiții inexistente în textul art. 228 din Codul penal și ar contraveni principiului legalității incriminării consacrat de art. 1 din Codul penal. ... 91. Potrivit art. 1 alin. (1) din Codul penal și art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului, legea penală este de strictă interpretare. ... 92. Sintagma „bun mobil“ nu este însoțită de vreo limitare referitoare la caracterul licit al bunului. În consecință, instanța nu poate restrânge sfera acestei noțiuni prin interpretare. ... 93. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant (Cauza Kokkinakis c. Greciei, Hotărârea din 25 mai 1993) că principiul legalității implică previzibilitate. Or, a considera că drogurile nu pot constitui obiect material al tâlhăriei ar însemna o restrângere neprevăzută de lege a domeniului de aplicare a normei. ... 94. În acest sens, raportat la coordonatele factuale și juridice ale cauzei, în ipoteza în care o persoană săvârșește atât activitatea principală constând în sustragerea unor bunuri deținute în mod ilegal (droguri), cât și activitatea secundară constând în folosirea violenței, amenințării ori în punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și în situația în care, ulterior sustragerii, sunt întrebuințate asemenea mijloace pentru păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru asigurarea scăpării, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. În măsura în care, ulterior, se realizează una dintre activitățile prevăzute în mod alternativ de dispozițiile art. 2 sau art. 4 din Legea nr. 143/2000 (precum transportul, distribuirea, comercializarea sau experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea etc.), se va reține concursul de infracțiuni între infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea prevăzută de legea specială, prin raportare la scopul însușirii drogurilor. ... 95. Norma specială care incriminează traficul de droguri nu are ca obiect juridic protejarea posesiei ori detenției bunurilor, astfel încât aceasta nu exclude incidența infracțiunilor contra patrimoniului sau persoanei, atunci când sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. ... 96. Infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din Codul penal, are ca obiect juridic principal relațiile sociale referitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile, iar ca obiect juridic secundar relațiile sociale privind integritatea corporală, libertatea și viața persoanei, ceea ce evidențiază autonomia acesteia față de infracțiunile reglementate de legea specială. ... 97. Elementul material al tâlhăriei constă în sustragerea unui bun mobil prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, în scopul însușirii pe nedrept. ... 98. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constituie infracțiune de trafic de droguri efectuarea, fără drept, a unor operațiuni precum cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc. Alin. (2) al aceluiași articol incriminează aceleași activități menționate în alin. (1) , în privința drogurilor de mare risc. ... 99. De asemenea, potrivit art. 4 din aceeași lege, sunt incriminate distinct faptele de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept. ... 100. Din analiza dispozițiilor legale menționate rezultă că obiectul juridic al infracțiunii de trafic de droguri îl constituie relațiile sociale referitoare la protejarea sănătății populației prin combaterea efectelor negative pe care le are consumul de droguri de risc sau de mare risc, în același sens statuându-se prin Decizia nr. 38 din 17 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (paragraful 79). ... 101. Elementul material al infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 constă în efectuarea, fără drept, a cel puțin uneia dintre activitățile enumerate în norma de incriminare, independent de existența unei atingeri aduse patrimoniului ori integrității persoanei. ... 102. Curtea Constituțională, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a reținut că, într-adevăr, „legiuitorul a înțeles să prevadă elementul material al laturii obiective a infracțiunii, prin enumerarea, în cuprinsul normei criticate, a unor fapte din care acesta poate fi constituit, enumerare ce nu este exhaustivă, întrucât se încheie cu sintagma «ori alte operațiuni». La o primă evaluare, acest din urmă aspect este de natură a determina lipsa de imprevizibilitate a dispozițiilor legale criticate, ca urmare a imposibilității de a determina sfera înțelesului noțiunii de «alte operațiuni» ce pot fi reținute ca infracțiune în domeniul traficului și consumului ilicit de droguri. 14. Cu toate acestea, sintagmei criticate trebuie să îi fie atribuit sensul ce rezultă din ansamblul dispoziției legale din care face parte. Or, interpretând sistematic expresia «ori alte operațiuni», în contextul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că aceasta este urmată de expresia «privind circulația drogurilor de risc», ce restrânge sfera noțiunii de «alte operațiuni» la operațiunile ce privesc circulația drogurilor de risc. Astfel, orice operațiune referitoare la circulația unor asemenea droguri, alta decât cele enumerate, în mod expres, în cuprinsul normei criticate, poate constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000“ [în acest sens, Decizia nr. 639 din 17 octombrie 2017 (paragrafele 13, 14), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 februarie 2018]. ... 103. Având în vedere pericolul social al faptelor vizate, orice operațiune privind circulația drogurilor care îndeplinește condițiile prevăzute de lege poate constitui element material al infracțiunii reglementate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 127 din 9 martie 2017, paragraful 22, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 31 mai 2017). ... 104. Introducerea sintagmei „ori alte operațiuni“ la finalul enumerării legale relevă, în mod neechivoc, intenția legiuitorului de a conferi textului un caracter extensiv, însă exclusiv în limitele aceleiași naturi juridice a acțiunilor anterior enumerate. Interpretarea sistematică și teleologică a normei conduce la concluzia că sintagma „alte operațiuni“ nu permite includerea oricărei conduite referitoare la bun, ci doar a acelor activități care se circumscriu logicii unui circuit de producție, distribuție sau punere în circulație, fie el licit sau ilicit. ... 105. Or, sustragerea unui bun prin violență, element definitoriu al infracțiunii de tâlhărie, nu constituie o operațiune privind circulația drogurilor și nu se integrează într-un proces de producere sau distribuire, ci reprezintă o acțiune de deposedare realizată fără consimțământul posesorului sau detentorului. Natura juridică a acestei conduite este fundamental diferită, întrucât presupune o atingere adusă patrimoniului și integrității persoanei. ... 106. Absorbția ar putea fi reținută numai în ipoteza în care norma specială ar include în conținutul său constitutiv toate elementele infracțiunii de tâlhărie, inclusiv violența exercitată asupra persoanei, ceea ce nu este cazul în reglementarea prevăzută de Legea nr. 143/2000. ... 107. În aceste condiții, atunci când obiectul material al faptei este reprezentat de droguri de risc, în sensul Legii nr. 143/2000, iar acțiunea de sustragere este realizată prin violență, amenințare ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Aceasta se reține în concurs cu infracțiunea prevăzută de Legea nr. 143/2000, prin raportare la scopul însușirii drogurilor, nefiind incident un concurs de calificări între infracțiunea de trafic de droguri în modalitatea „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept“ și celelalte infracțiuni absorbite în infracțiunea de tâlhărie. ... ... ...